Distribuția geografică a limbii române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Românime)
Salt la: Navigare, căutare
Românii în Balcani

Limba română este vorbită mai ales în România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, dar există comunități românești importante și în țări precum Canada, Statele Unite, Germania, Israel, Australia și Noua Zeelandă, apărute datorită migrației postbelice. Un alt val de emigranți spre Occident s-a înregistrat odată cu prăbușirea blocului comunist în 1989, când au apărut comunități de vorbitori de română și în alte țări latine, ca Italia, Spania, Franța și Portugalia.

Românimea sau românofonia (var. rumanofonie[1] sau romanofonie) reprezintă totalitatea vorbitorilor de limbă română și reunește mai multe țări și teritorii geografice în care vorbitorii de română sunt majoritari.[necesită citare]

Teritorii[modificare | modificare sursă]

Țări în care româna este limbă oficială[modificare | modificare sursă]

Românimea

Țări în care româna este o limbă importantă[modificare | modificare sursă]

Alte teritorii[modificare | modificare sursă]

(*) Zone în care se vorbesc limbi asemănătoare limbii române, respectiv aromâna și meglenita la Salonic și istroromâna în Istria

Țări și teritorii vorbitoare de limbă română
țară vorbitori
(%)
vorbitori populație
(2012)
Terra 0.33% 23 623 890 7 035 000 000
România, Republica Moldova și țările vecine
oficială:
România 90.65% 17 263 561 19 043 767
Republica Moldova 2 76,5% 2 588 355 (2004) 3 383 332
Transnistria 3 31,9% 177 050 (2004) 555 500
Voivodina (Serbia) 1,5% 29 332 (2011) 2 031 992
co-oficială la nivel regional:
Ucraina 5 0,8% 327 703 (2001) 48 055 439
neoficială:
Timoc (Serbia) 4 5,0% 35 330 (2011) 712 050
Ungaria 0,14% 13 886 (2011) 9 937 628
Europa de Vest
neoficială:
Italia 1,32% 798 364 (2014) 60 600 000
Spania 1,70% 798 104 (2011) 46 815 916
Germania 0,37% 300 000 (2010) 81 799 600
Marea Britanie 0,12% 67 586 (2011) 58 789 194
Portugalia 0,50% 52 898 (2011) 10 561 614
Franța 0,07% 50 000 (2010) 65 350 000
Belgia 0,45% 45 877 (2012) 10 296 350
Austria 0,45% 36 000 (2010) 8 032 926
Grecia 0,36% 35 295 (2006) 9 903 268
Cipru 2,91% 24 376 (2011) 838 897
Irlanda 0,45% 20 625 (2011) 4 588 252
Restul Europei 0,07% 75 000 (2010) 114 050 000
Asia
neoficială:
Israel 2,86% 212 000 (2012) 7 412 200
Emiratele Arabe Unite 0,10% 5 000 (2010) 4 106 427
Kazahstan 1 0,1% 14 666 (2011) 14 953 126
Rusia 1 0,12% 159 601 (2011) 142 856 536
Japonia 0,002% 3 000 (2010) 126 659 683
Corea de Sud 0,0006% 300 (2010) 50 004 411
America
neoficială:
Canada 0,2% 110 000 (2006) 32 207 113
Statele Unite 6 0,11% 367 269 (2001) 281 421 906
Argentina 0,03% 13 000 (2010) 40 117 096
Venezuela 0,036% 10 000 (2010) 27 150 095
Brazilia 0,002% 4 000 (2010) 190 732 694
Pacific
neoficială:
Australia 0,09% 10 897 (2010) 21 507 717
Noua Zeelandă 0,08% 3 100 (2010) 4 027 947
Africa
neoficială:
Africa de Sud 0,007% 3 000 (2010) 44 819 778

1 Mulți sunt moldoveni, inclusiv deportați
2 Datele se referă la raioanele din dreapta Nistrului (fără Transnistria și municipiul Tighina)
3 Independența Transnistriei nu este recunoscută
Oficial, aici limba se cheamă "moldovenească" și este scrisă în alfabetul chirilic
4 Împărțiți oficial în vlahi și români (v. Evoluția demografică a românilor din Serbia)
5 În nordul Bucovinei 170 000, Bugeac 78 300, în Transcarpatia 31 800, în teritorile de peste Nistru 48 000. [4]
6 U.S. Department of Commerce, Economics and Statistics Administration, U.S. CENSUS BUREAU

Grupuri vorbitoare de limbă română[modificare | modificare sursă]

Principalele grupuri vorbitoare de limbă română sunt cel român și cel moldovean. Conducerea politică a Republicii Moldova precum și o parte a populației (cf. recensământ 2004) tinde să identifice limba română cu o așa-numită limbă moldovenească, a cărei existență este evident contestată. Înainte de cedarea Basarabiei de către România, nu exista o asemenea limbă, însă din dorința de individualizare a Republicii Moldova (mai precis din motive politice), s-a recurs la crearea noțiunii ce desemnează această limbă.

Vorbitorii de română trăiesc istoric în spațiul carpato-danubiano-pontic. Există însă și un număr mare de emigranți de origine românească și moldoveană, care s-au stabilit atât în Europa de vest (cei mai mulți se găsesc în Anglia, Belgia, Franța, Germania, Irlanda, Italia și Spania, dar nu numai acolo) și Israel, cât și în America de Nord (cei mai mulți fiind concentrați în Canada și în Statele Unite ale Americii). Se poate menționa, de asemenea, grupul de vorbitori de română ce locuiesc la „Antipozi”, în Australia și Noua Zeelandă, grup care este în continuă creștere. Denominarea acestui grup de vorbitori ai românei, ce locuiesc în lume fiind imigranți mai vechi sau mai recenți în țările respective, se face adeseori folosind noțiunea de diasporă sau de diaspora românească.

În România, toți vorbitorii de limbă română sunt considerați a fi de naționalitate română. În Republica Moldova, vorbitorii de limbă română s-au declarat la recensăminte moldoveni sau români. În Voivodina toți vorbitorii de limbă română sunt români ca naționalitate, iar pe Valea Timocului vlahi. Ucraina recunoaște atât minoritatea română cât și cea moldoveană. În Bucovina ucraineană trăiesc atât români cât și „moldoveni” (în proporții aproximativ egale, împreună cca. 20%), în Regiunea Odessa numai „moldovenii” constituie o minoritate importantă iar în Transcarpatia (Maramureșul de Nord) trăiește un grup de români (aproximativ 2%). În Ungaria, țara care oferă cele mai multe drepturi minorității românești, toți vorbitorii de română sunt de naționalitate română.

Statut juridic în România[modificare | modificare sursă]

Potrivit Constituției României din 1991, revizuită în 2003, româna este limba oficială a republicii.[2]

Statul român asigură folosirea limbii române în publicațiile oficiale guvernamentale, sistemul public de educație și acte oficiale; în publicitate, tot conținutul străin trebuie să fie însoțit de traducerea în română.

Institutul Limbii Române, instituit de Ministerul Educației Naționale, are drept obiect de activitate promovarea cunoașterii limbii române, sprijinirea persoanelor care învață această limbă și atestarea cunoștințelor de limba română.[3] ILR lucrează în strânsă colaborare cu Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni (DRRP) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Pe lângă limba română, pe teritoriul României sunt vorbite și alte limbi de către minorități; vezi Limbi în România.

Statut juridic în Moldova[modificare | modificare sursă]

Limba româna (numita oficial moldovenească) este limbă oficială a Republicii Moldova.

Româna (moldovenească) este singura limbă oficială a Moldovei de la adoptarea legii cu privire la limbile vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești. Această lege, încă în vigoare, mandatează folosirea limbii moldovenești în toate sferele politice, economice, culturale și sociale și recunoaște, totodată, „identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă“.[4]

Titlul I, Articolul 13 al Constituției Republicii Moldova o denumește „limba de stat“.

În republica separatistă Transnistria, limba moldovenească este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă dar este impusă scrierea cu alfabet chirilic.

La recensământul din 2004, din cei 3 383 332 de locuitori ai Moldovei, 16,5% (558 508) au ales româna ca limbă maternă, în timp ce 60% au ales moldoveneasca. Dar acest procent variază din mediul urban în mediul rural. Dacă 40% din vorbitorii de română/moldovenească din mediul urban au indicat limba română ca limbă maternă în detrimentul limbii moldovenești, în mediul rural, doar fiecare al șaptelea a indicat româna ca limbă maternă. Totuși, grupul de experți din cadrul misiunii internaționale de observare a recensământului în Republica Moldova a precizat că subiectele din chestionare ce țin de naționalitate și limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de "moldovean" sau "român" și de aceea a conclus că o atenție sporită va trebui sa fie acordată la utilizarea acestor date.[5]

Statut juridic în Voivodina[modificare | modificare sursă]

Limba română în Voivodina
portocaliu: româna este oficială la nivelul întregii comune;
verde: româna este oficială în câteva comunităţi locale
Limba română în Voivodina și Valea Timocului, recensământul din 2002

     1-5%     

     5-10%   

     10-15% 

     15-25%    

     25-35%    

     peste 35%

În Constituția Republicii Serbia (Monitorul oficial al Republicii Serbia, nr.1/90) la articolul 8 este prevăzut că în Republica Serbia în uz oficial este limba sârbă și alfabetul chirilic, iar grafia latină în modul prevăzut de lege. Pe lângă aceasta, dispoziția articolului 8/2 precizează că pe teritoriul Republicii Serbia unde trăiesc minorități naționale, în uz oficial concomitent cu limba sârbă sunt și limbile și grafiile acestora, în modul stabilit de lege.

În Statutul Provinciei Autonome Voivodina (Buletinul oficial al PAV, nr. 17/91) la articolul 6 este prevăzut că în activitatea organelor Provinciei Autonome Voivodina, în uz oficial, concomitent cu limba sârbă și alfabetul chirilic, iar alfabetul latin în modul prevăzut de lege, sunt și limbile maghiară, slovacă, română și ruteană și grafiile acestora, dar și limbile și grafiile altor popoare, în modul stabilit de lege. Organele Provinciei Autonome Voivodina sunt: Adunarea, Consiliul Executiv și organele provinciale ale administrației.[6]

Româna este oficială pe teritoriul PAV în comunele Alibunar, Biserica Albă, Zitiște, Becicherecul Mare, Kovăcița, Cuvin, Plandiște și Secanj. În comuna Vârșeț româna este oficială doar în localitățile Vojvodinci, Markovac, Straža, Mali Žam, Malo Središte, Mesić, Jablanka, Sočica, Ritiševo, Orešac și Kuštilj.[7]

În recensământul din 2002, cel mai recent desfășurat pe teritoriul Serbiei, 1,5% de voivodineni au indicat româna ca limba lor maternă (doar 0,1% din totalul românofonilor).

Datorita faptului ca in Voivodina, româna a devenit destul de recent limbă oficială, există anumite probleme în sincronizarea organelor puterii. Alte dificultăți sunt provocate de numărul mic de membri ai minorității românești (în jur de 30.000). Deși în trecut învățământul în limba maternă pentru minoritarii români a putut fi asigurat în mai multe instituții școlare, în prezent numărul s-a redus la câteva zeci de școli generale și 2 licee. La nivel superior se studiază în limba română doar la facultatea de Filologie a Universității din Novi Sad, însă în prezent 800 de români din Voivodina studiază în limba maternă la universitățile din România. Săptămânalul Libertatea și câteva reviste (cum ar fi Tradiția) reprezintă presa scrisă în limba română. Câteva posturi de radio transmit programe românești, printre care se numără Radio Novi Sad și Multiradio. Zilnic sunt transmise jurnale de știri și emisiuni destinate publicului românesc la TV Novi Sad 2. Există câteva case de editură în limba română, precum și câteva teatre de amatori. Anual se organizează festivale pentru promovarea obiceiurilor românești. Proiecte de viitor includ și construirea unui Muzeu al Spiritualității Românești la Torac (Begheiți). Minoritatea românească este concentrată în districtul Banatul de Sud, unde reprezintă a doua naționalitate ca mărime (cca. 7%), dar reprezintă o minoritate semnificativă și în Banatul Central.

Statut juridic in Ucraina[modificare | modificare sursă]

Principalele comunități de vorbitori de română sunt concentrate în regiunile Cernăuți, Odessa și Transcarpatia. În regiunea Cernăuți, ținând cont că minoritățile românească și moldovenească (care sunt discriminate oficial prin împărțirea lor artificială) strâng aproape 200.000 de membri, învățământul și presa (presă scrisă, radio și televiziune) pot fi consultate în limba română. Datorită faptului că românii sunt majoritari în multe localități, membrii acestor comunități pot folosi limba română în adresarea către instituțiile alese (22% din localități au primari români sau moldoveni). În părțile Ucrainei unde românii constituie o proporție importantă din populația locală (districte ale provinciilor Cernăuți, Odesa și Transcarpatia), limba română se învață în școli ca prima limbă și există ziare și emisiuni de televiziune și radio în română.[8][9] Universitatea Cernăuți oferă cursuri de filologie română, matematică și fizică pentru profesorii din școlile românești.[10]

În Transcarpatia, minoritatea română se bucură de instituții de învățământ și presă (printre care și programe de radio) în limba română, finanțate de stat.

În Odesa există programe de radio în limba română și instituții de învățământ cu predare în limba română, însă drepturile moldovenilor care reprezintă o minoritate importantă aici nu sunt respectate în totalitate. În ținutul Bugeac, care cuprinde 9 raioane din vestul regiunii Odesa, pricipalele grupuri etnice sunt ucrainenii (40%), bulgarii (21%), rușii (20%) și moldovenii/românii (13%).

La 28 mai 1999 s-a deschis la Cernăuți un consulat al României. Pentru prima oară România a deschis un consulat la Cernăuți în 1892 (Austro-Ungaria), care s-a desființat însă ulterior în 1916 la intrarea României în Primul Război Mondial. În prezent Romeo Sandulescu este consulul general al României la Cernăuți.

În 2012, legislația privind limbile vorbite în Ucraina (№ 5029-VI) permite ca în regiunile, raioanele sau satele unde o populație minoritară depașește 10% din populația totală, limba acestei minorități să poată fi declarată ca „limbă regională” de consiliul local. Până în prezent, limba română a fost declarată limbă oficială în raionul Herța, Tiaceu, precum și în mai multe sate din Regiunea Cernăuți și Regiunea Transcarpatică.

Statut juridic în alte țări și în organizații[modificare | modificare sursă]

Româna este de asemenea o limbă oficială sau administrativă în diverse comunități și organizații regionale și internaționale (precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană – aceasta din urmă începând cu 2007).

Valea Timocului[modificare | modificare sursă]

Vlahilor din Valea Timocului, vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi deși numără aproximativ 40.000 de oameni, conform recensământului oficial din 2002, cu mult mai mult față de românii din Voivodina. Statisticile și politica guvernului sârb comit o segregație între românii din Voivodina și cei din Valea Timocului. În unele declarații ale guvernului sârb se recunoaște că „membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română”,[11][12] însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Vlahii locuiesc în patru județe de lângă granița cu România și anume în Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaiecar. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zaiecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să deschidă un consulat la Bor, însă autoritățile sârbe nu au permis acest lucru.

Ungaria[modificare | modificare sursă]

Datorită calității Ungariei de stat de drept (garantat prin aderarea la Uniunea Europeană) aici românilor le sunt oferite drepturi depline. Foaia românească este singura publicație în limba română. Radio-Televiziunea Maghiară are o redacție în limba română, și transmite 25 de minute în limba română săptămânal pe canalul 1, cu reluare pe canalul 2.[13] În privința educației, există Liceul Nicolae Bălcescu din Giula (Gyula), unde câteva materii se predau în limba română (geografia, științele naturii, istoria) iar celelalte în limba maghiară.[13] Se realizează deseori schimburi de experiență prin care elevii pot vizita România, iar, în plus, statul român oferă după absolvire burse acestor elevi pentru a studia la universitățile din România (în special la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca). Există și câteva lăcașe de cult românești.

Muntele Athos[modificare | modificare sursă]

Muntele Athos este un stat monastic, aflat sub suveranitate grecească, centru al Ortodoxiei mondiale. Pe această peninsulă serviciul religios este oficiat în cinci limbi: greacă, română, sârbă, rusă și bulgară. Serviciul român este efectuat în schiturile Prodromu și Lacu, de către 64 de călugări.

Vatican[modificare | modificare sursă]

Vaticanul este un stat independent, centru al Bisericii Catolice. Un număr mic de români lucrează la diferite servicii din cadrul Vaticanului și al Curiei Romane printre care și Radio Vatican (care emite și în limba română).

Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Comunitatea românilor-americani este cea mai numeroasă comunitate românofonă din afara Europei. Statele Unite ale Americii nu are o limbă oficială, astfel încât vorbitorii de limbă română nu întâmpină nicio restricție în folosirea limbii lor. Unitatea multora dintre comunitățile românești este menținută de bisericile românești. Există numeroase reviste de limbă română publicate în diferite localități cu concentrație mare de români. Diferite universități americane au catedre de limba română.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Uniunea latină folosește în documentele sale termenul de rumanofonie [1]
  2. ^ Constituția României
  3. ^ Guvernul României: Hotărâre nr. 34 din 21 ianuarie 1999 privind înființarea Institutului Limbii Române
  4. ^ Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești Nr.3465-XI din 01.09.89 Veștile nr.9/217, 1989: „RSS Moldovenească sprijină aspirația moldovenilor care locuiesc peste hotarele republicii, iar ținînd cont de identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă - și a românilor care locuiesc pe teritoriul Uniunii RSS, de a-și face studiile și de a-și satisface necesitățile culturale în limba maternă.“
  5. ^ Grupul de experți din cadrul misiunii internaționale de observare a recensământului în Republica Moldova și-a exprimat disponibilitatea de a consulta Biroul Național de Statistică în procesul de evaluare a datelor recensământului, Moldova Azi, 18 mai 2005, reportaj atribuit AP Flux.
  6. ^ Uzul oficial al limbilor și grafiilor în Provincia Autonomă Voivodina publicat de Secretariatul Provincial pentru Reglementări, Administrație și Minoritățile Naționale
  7. ^ Secretariatul Provincial pentru Reglementări, Administrație și Minoritățile naționale: Uzul oficial al românei pe teritoriul PAV
  8. ^ Centrul Ucrainean pentru Cercetări Politice Independente: uk [2], uk [3]
  9. ^ uk Academia de Științe a Slovaciei în Kosice
  10. ^ uk Universitatea Cernăuți
  11. ^ Viorel Dolha, „Serbia de răsărit: o mare de români”, revista Rost, anul I, nr. 10-11 / 2003, p.52
  12. ^ Ion Florentin Dobrescu, Nicoleta-Laura Dobrescu: Românii din Serbia, publicat în revista Geopolitica, anul IV, nr. 1(5) / 2005, p.85
  13. ^ a b Memoriu al Guvernului României, „Întru apărarea românilor de preturindeni”

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]