Gara Burdujeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.

[modifică] Istoric

Gara Burdujeni din cartierul cu acelaşi nume al municipiului Suceava a fost construită în anul 1869, fiind dată în folosinţă o dată cu deschiderea căii ferate Suceava-Roman, pe 15 decembrie ale aceluiaşi an. Gara este socotită monument de clasă C, inclus în patrimoniul cultural naţional. A fost proiectată ca şi copie la scară redusă a Gării din Freiburg, Germania. Între 1895 şi 1903 clădirea a fost supraetajată. Gara a fost închisă în anul 2002, pentru reabilitare şi redeschisă în toamna lui 2007.

La început gara exista numai ca o simplă haltă pe locul unde se găsea cantonul C.F.R. nr. 283 (fost nr. 2) servind pentru debarcarea călătorilor în comuna Burdujeni. Primul şef de staţie a fost Creţar. În dicţionarul judeţul Botosani la pag.67-68, citim:

Burdujeni staţie de dr. d f, judeţul Botoşani, pl. Siretul, Burdujeni-Sat, pe linia Paşcani - Burdujeni. Se afla între staţiile Vereşti (14,8 km) şi Iţicani (1,6 km). Înălţimea deasupra nivelului mării era de 268m, 40. Venitul acestei staţii pe anul 1896 a fost de 1.311.928 lei 58 bani". Datorită legăturii noastre cu străinătatea în anul 1881, statul român, a închiriat şi jumătate din staţia Iţcani (Aron Pumnul) pe teritoriul austriac, pentru gara şi vama românească la frontieră, aceasta a durat până în anul 1902, când s-a terminat de construit etajul superior şi cele două pavilioane laterale. Acestea se afirmă pe baza raportului adresat de Ministrul de Domenii în anul 1901 de ing. Vernescu.

Construirea gări a început în anul 1869, când s-a ridicat corpul central al clădirii. Ulterior, între anii 1895- 1903 a fost realizat etajul superior împreună cu două aripi laterale pentru a deservi diferite compartimente de trafic şi mişcare, lucrările fiind conduse de o renumită firmă austriacă din Stursberg. Gara Burdujeni era un important şi reprezentativ punct feroviar de graniţă al României, la fosta frontieră de nord cu Austro-Ungaria. Edificiul, ridicat pe un teren mlăştinos, după modelul gării din Freiburg, a necesitat ample lucrări de drenaj, terasament şi asigurarea unui fundament solid din grinzi mari de stejar.

De menţionat că pe locul unde s-a ridicat gara, au fost numai mlaştini şi stufărişuri, din cauza depresiunilor terenul conţinea bălţi şi mlaştini, acoperite cu rogozuri şi păpuriş, deasupra cărora zburau păsări sălbatice acvatice. Numeroase izvoare ce făceau ca pământul să mustească de apă, au fost concentrate într-un singur punct. Terenul mlăştinos a fost secat inţial cu pompe şi canale de scurgere pe dedesubt, apoi, împreună cu întreg terasamentul de manevră a maşinilor a fost denivelat cu pământ şi prundiş adus. Apa a fost centralizată într-un iaz, prin canale subterane care se uneau, scurgându-se apoi în Râul Suceava. Pentru asigurarea unui fundament mai solid, s-au aşezat una lângă alta grinzi mari de stejar de mărimea copacului. Astfel s-a format o rezistentă pardoseală, deasupra căreia s-a ridicat gara.

Această gară a fost construită de cărămidă roşie lustruită, edificiul se compune din parter şi două etaje, unde încăperile prevăzute în plan, îndeplineau cerinţele de atunci, vizate de şeful staţiei de atunci Romulus Bârsan, care şi-a pus toată sârguinţa, prevăzând ca nimic să nu lipsească impunătoarei staţii. Zece perechi de linii formează reţeaua din staţie, tot acolo se află şi magaziile de depozitare.

Încăperile gării Burdujeni erau repartizate astfel:

Parter birourile necesare servicilor de poştă şi C.F.R. Începând cu aripa dreaptă a gării, când mergi spre Iţcani, patru încăperi erau ocupate de oficiul poştal, în spatele oficiului se află o camera mică, despărţită printr-o sală din care porneşte o scară sus la orfelinatul "Regina Maria" şi şcoala profesională. Lângă poştă existau trei camere mai mici, unde se făceau serviciul de revizie de telefoane şi telegraf. Apoi urmau sala de bibliotecă, birourile de mişcare, casieria sălile de aşteptare, cu cele două restaurante şi sala de recepţie, care până la mutarea frontierei, servea la serviciul de vămuire. Tot în această sală, în capătul ei, erau scena cu cortina şi unele decoruri, amenajată de fostul şef de gară R. Bârsan pentru trupele de artişti ce plecau în turneu şi se opreau să reprezinte piese româneşti. Tot în gară la o distanţă de câţiva metri spre apus, era atelerul C.F.R. cu tot materialul tehnic necesar reparării maşinilor.

Cele două etaje erau ocupate proporţional de orfelinatul "Regina Maria" şi şcolile profesională şi primară, ambele pendinte denumite instituţii de binefacere şi educaţie culturală a C.F.R.-ului.

În faţa gării pe aleea R. Bârsan (Jean Bart) care se termină în B-dul Ferdinand I pe ambele părţi odată cu gara s-au făcut şi 49 pavilioane (a câte două apartamente) locuinţe de serviciu pentru personalul ceferist.

Importanţa ce o avea Burdujeni ca loc de tranzit şi prin care se face legătura cu străinătatea, se constată cu mult înaintea înfiinţării noi gări, aceasta s-a confirmat la conferinţele din Ratibor-Germania, din 8 martie 1882 şi Salzburg 24 mai, acelaşi an în care s-a hotărât înfiinţarea unui trafic român-nord-german, care să fie deservit de rutele: Varciorova, Predeal şi Burdujeni. Până în anul 1960, Sala principală era singura sală festivă din municipiu, în care se desfăşurau baluri CFR şi ale Primăriei, obicei care au revenit în prezent. De asemeni în Sala principală s-a realizat, la scară 1:1, o statuie a lui Ştefan cel Mare, care ulterior a fost turnată în bronz şi amplasată pe platoul Cetăţi de Scaun.

[modifică] Detalii restaurare

Întrucât clădirea Staţiei CF Burdujeni a fost declarată monument istoric, nu putem omite câteva amănunte pe care puţini le cunosc. Astfel, în 1868, prin Decretul-lege nr. 941, semnat de domnitorul Carol I, se puneau bazele construcţiei liniei ferate Suceava - Iaşi, cu ramificaţii spre Roman şi Botoşani. Linia de cale ferată Burdujeni - frontiera - Roman a fost dată în folosinţă la 15 decembrie 1869. În 1892, pe un teren pus la dispoziţie din moşia Burdujeni, pe valea mlăştinoasă a râului Suceava, o zonă plină de izvoare locale, începeau lucrările de construire a noii gări. Terenul a fost desecat cu pompe, iar apele au fost captate în drenuri subterane şi dirijate spre Râul Suceava. Înfiinţarea şi dezvoltarea staţiei de cale ferată Suceava-Burdujeni, în perioada anilor 1898-1902, a devenit o necesitate strigentă pentru efectuarea activităţilor specifice de frontieră, la graniţa de nord a României cu Imperiul Austro-Ungar. Clădirea gării, finalizată în anul 1898, a fost realizată după modelul celei din Freiburg din Elveţia. Câte un edificiu impunător, cu o compoziţie arhitecturală deosebită, care îl înscrie simultan drept unicat al construcţiilor feroviare din România, dar ca şi monument din patrimoniul naţional. Ansamblul clădirii cuprinde un corp central, în care a funcţionat punctul de revizie vamală, lateral fiind amplasate sălile de aşteptare şi casele de bilete. Fosta sală a vămii are plafonul din structura în casete pătrate, pictate cu model floral viu colorat. Iluminarea naturală este realizată prin ferestre ovale, amplasate lateral, în partea superioară a clădirii. Această sală, considerată o capodoperă de arhitectură, a fost restaurată în aşa manieră încât să poată fi conservat aspectul iniţial. Exteriorul, realizat din cărămidă aparentă, furnizată de fabrica de cărămizi Ciurea, ce aparţinea căilor ferate române, are un aspect monumental, impunător cu influenţe baroce. Clădirea a fost consolidată şi modernizată pentru prima oară între anii 1956-1961, de către Administraţia Căilor Ferate Române, ocazie cu care s-a introdus în clădire încălzirea centrală şi apa potabilă. De asemenea, după înlocuirea pardoselei de lemn dintre etaje cu planşee şi grinzi din beton armat, a mai fost construit încă un etaj, destinat activităţilor de telecomunicaţii.

Cea de a doua modernizare, consolidare şi restaurare s-a desfăşurat în perioada anilor 2000-2006. Soluţiile selectate pentru consolidarea elementelor de rezistenţă şi pereţilor, precum şi cele privind restaurarea elementelor de arhitectură ale clădirii au fost concepute pornind de la ideea readucerii edificiului la starea iniţială de formă şi culoare, folosind totodată materiale de construcţie moderne şi facilităţile oferite de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor în prestaţiile de servicii feroviare. Exteriorul clădirii a fost curăţat astfel încât cărămida să nu sufere degradări şi au fost completate zonele cu lipsuri şi degradări ale faţadei. Copertina peronului principal a fost refăcută în întregime, iar peronul a fost pavat cu gresie antiderapantă. Acoperişul a fost executat cu tablă Lindab. Tâmplăria veche a fost înlocuită integral cu alta din lemn stratificat şi geamuri de tip termopan, ce o imita foarte bine pe cea iniţială. Piaţa Gării a fost refăcută cu pavele de trafic greu, în două nuanţe coloristice, au fost înlocuite racordurile electrice, stâlpii şi lampadarele ce asigură iluminatul, a fost refăcută canalizarea şi s-au executat de asemenea multe lucrări. În holul central au fost refăcute elementele decorative ale tavanului şi pereţilor, păstrându-se forma, modelul şi coloritul anterior. Au fost curăţaţi pereţii, pardoseala şi mozaicul, au fost refăcute consolele cu globuri noi pentru a optimiza iluminatul. Holul perimetral este acum prevăzut cu scafe şi candelabre noi, dar şi cu panouri electronice de informare a călătorilor. Casele de bilete asigură vânzarea legitimaţilor de călătorie în sistem tiketing. Alte elemente de modernizare ale holului perimetral constau în refacerea pardoselii cu decoraţiuni de diferite culori, a lambriului, a instalaţiilor electrice şi de iluminat, reţelei de apă şi instalaţiei de încălzire.

[modifică] Bibliografie

Din bibliografia COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE ,,CFR-SA Monografia comunei Burdujeni

		‎Peronul Gării	interior Gară