Biserica Sfântul Dumitru din Suceava

Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava

Biserica "Sfântul Dumitru" din Suceava este o biserică ortodoxă construită între anii 1534-1535 în municipiul Suceava. Ea se află situată pe Str. Ștefan cel Mare (fosta Stradă Domnească) nr. 1, în apropiere de Curtea Domnească, în centrul orașului. Are hramul Sfântul Dumitru, sărbătorit în fiecare an, în ziua de 26 octombrie.

Ansamblul bisericii "Sf. Dumitru" din Suceava a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05479 , fiind format din 3 obiective:

• Biserica "Sf. Dumitru" - datând din 1534-1535, are codul SV-II-m-A-05479.01
• Ruinele bisericii vechi - datând din secolele XIV-XV, are codul SV-II-m-A-05479.02
• Turnul clopotniță - datând din 1560, are codul SV-II-m-A-05479.03

Istoric

Construirea bisericii

Biserica "Sf. Dumitru" a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău.

Pisania aflată deasupra ușii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conține următorul text în limba slavonă: "Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel bătrân, să zidească biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului slăvitului, marelui mucenic și purtător e biruință, Dimitrie, izvorâtorul de mir. Și a început a zidi în anul 7042 (=1534) august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 (=1535) august 30 și s-a sfințit cu mâna Preasfințitului Mitropolit Teofan".

În anul 1809, a avut loc un incendiu care a afectat Biserica "Sf. Dumitru" și turnul-clopotniță. Biserica a fost reparată în anul 1822 și turnul în 1845.

Reparații și restaurări

Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava - latura sudică

Deși autoritățile habsburgice au intenționat în jurul anului 1888 să restaureze Biserica „Sf. Dumitru“ , abia la mijlocul secolului al XX-lea (1948-1949), Comisiunea Monumentelor Istorice a inițiat lucrări de restaurare a bisericii, continuate în ultimele decenii.

Biserica "Sf. Dumitru" a fost deteriorată în decursul timpului ca urmare a intemperiilor vremii. Între anii 1988-1990, în timpul păstoririi preotului paroh Nicolae Horga, s-a efectuat restaurarea acoperișului și a turlei după un proiect al arhitectului Sergiu Luchian, lucrările fiind executate de o echipă condusă de Mihai Bradu, noul acoperiș păstrând în linii mari forma originală. Cu mari greutăți s-au procurat scânduri de stejar, ca urmare a bunăvoinței directorului Ioan Popescu și a ing. Dumitru Nacu de la fostul IPRUC Suceava, cu sprijinul credincioșilor și al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, preoți fiind Pr. Nicolae Horga. După Revoluția din decembrie 1989, s-au efectuat lucrări de restaurare a turlei și exteriorului bisericii, încheiate în 1997.

În anii 1996-2004 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturilor murale interioare de către prof. univ. Nicolae Sava din București, pictor restaurator, ajutat de 18 studenți. Cu sprijinul financiar al dr. Michael Ronette (român stabilit în America), care a suportat 80% din costurile lucrărilor, s-a finalizat repictarea bisericii în anul 2004. La data de 20 iunie 2004, biserica a fost resfințită de către un sobor de ierarhi și preoți în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, arhiepiscopul Teodosie Petrescu al Tomisului și arhiereul vicar Ioachim Băcăuanul.

În scopul unei protejări mai bune de intemperii a frescelor exterioare și a contraforturilor, în anii 2007-2010 s-a realizat o reparație capitală a acoperișului, prin extinderea șarpantei și acoperirea bisericii cu tablă de cupru, după proiectul arh. Virgiliu Polizu. Lucrările au fost executate de firma RESTACO, condusă de ing. Mihai Bradu, printre meșteri aflându-se o echipă din Mălini. Șarpanta a fost extinsă cu un metru, folosindu-se lemn de stejar. Apoi, s-a înlocuit circa 1.100 mp de tablă zincată cu tablă de cupru achiziționată de la un furnizor din Brașov. Cheltuielile de reparație au fost suportate de Primăria municipiului Suceava, de Consiliul Județean Suceava și de enoriașii parohiei. Primăria orașului Suceava a alocat în 2009 o sumă de 45.000 de lei (aproximativ 11.000 euro), iar în 2010 a alocat 50.000 de lei (cam 12.000 euro). După finalizarea lucrărilor, la 26 octombrie 2010, de sărbătoarea hramului, s-a celebrat o slujbă arhierească în Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și arhiepiscopul Teodosie Petrescu al Tomisului, înconjurați de un sobor de 27 de preoți și diaconi. Cu acest prilej, arhiepiscopul Pimen a acordat preoților Justinian Cojocar și Adrian Duțuc distincții de iconomi stavrofori (purtători de cruce).

Preoți-parohi

La Biserica "Sf. Dumitru" din Suceava au slujit următorii preoți-parohi și administratori parohiali:

• pr. Apostolache Ianovici (sin Blanar) (n. 1750, Suceava – d. 27 septembrie 1808). A fost protopop al Sucevei. A semnat Inventarul bisericii întocmit în 1792.
• pr. Ioan Șandru (d. 1822) – paroh (1808–1822). A semnat Inventarul bisericii întocmit în 1820.
• pr. Grigore Mihalovici – paroh (1822–1853). A întocmit valoroase conscripții parohiale.
• pr. Leon Popovici – administrator parohial (1854–1856)
• pr. Gheorghe Lomicovschi – administrator parohial (1859–1865)
• pr. Dimitrie Galin (n. 1836 – d. 1261867) - administrator parohial (mai 1866 – 16 noiembrie 1867)
• pr. Nicolae Galin (n. 1833 - d. 1896) - administrator parohial (16 noiembrie 1867 – 15 aprilie 1868)
• pr. Gheorghe Grigorovici (d. 2 ianuarie 1884) – paroh (1868–1883). A fost catihet la Gimnaziul din Suceava.
• pr. Averchie Macovei (n. 1856 - d. ?) – administrator parohial (2 ianuarie - 15 decembrie 1884). A fost hirotonit preot în 1883, apoi a activat ca preot de ajutor la Parohia "Sf. Dumitru" din Suceava (1883-1884) și apoi paroh la Băncești (1903- ?).
• pr. Nicolae Galin (d. 10 septembrie 1894, Viena) – paroh (15 decembrie 1884 – 10 septembrie 1894). A avut 10 copii.
• pr. Temistocle Vorobchievici (d. 25 iunie 1905) – paroh (1896–1905)
• pr. Gheorghe Mihuță – paroh (1905–1942). A scris “Monografia satului Lisaura”; “Istoricul societății Însoțirea orășenilor români pentru sprijinirea bolnavilor – Suceava" (1889); “Ciprian Porumbescu învățător” (la Ilișești).
• pr. Nicanor Văleanu – paroh (1942–1948). A fost anterior protoiereu al jud. Suceava.
• pr. iconom stavrofor Gheorghe Antonescu (n. 11 iunie 1908, suburbia Horecea, Cernăuți - d. 1 iunie 1993, Câmpulung Moldovenesc) – paroh (1948–1950). A urmat studii la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933), studiind concomitent și la Facultatea de Litere și Filosofie. A fost hirotonit ca preot în mai 1935, după care a activat ca preot la Mămăeștii Noi (1935-1937), șef de birou la Secția Culturală a Mitropoliei Bucovinei, a Mitropoliei Bucovine de Sud și apoi a Arhiepiscopiei Sucevei și Maramureșului (1937-1950), paroh al Parohiei "Sf. Dumitru" din Suceava (1948-1950), paroh al Parohiei "Sf. Nicolae" din Câmpulung Moldovenesc (1950-1977). În paralel, a îndeplinit și funcții administrative: redactor responsabil al revistei "Credința", al "Foii Oficiale" și al "Calendarului Creștin-Ortodox", editate de Mitropolia Bucovinei (1937-1950), consilier eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Maramureșului (1948-1950) și protopop de Câmpulung Moldovenesc (1952-1959).
• pr. Traian Saghin – paroh (1950–1952)
• pr. Radu Rusu (n. 1906 - d. 5 mai 1972, Straja, județul Suceava) – paroh (1952–1957)
• pr. Nicolae Pentelescu (n. 14 octombrie 1906, Voloca pe Derelui, jud. Cernăuți - d. 1994, Suceava) - paroh (1 iulie 1957 - ?). A fost hirotonit preot la 3 octombrie 1932 de către mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, după care a activat ca preot de ajutor în Parohiile Crasna, Arbore și Iacobeni, preot II la Parohia "Nașterea Maicii Domnului" din Câmpulung Moldovenesc (1947-1957) și paroh la Parohia "Sf. Nicolae" din Suceava. A publicat în Revista Mitropoliei Moldovei și Sucevei studii în legătură cu trecutul bisericii “Sfântul Dumitru” și cu obiectele de artă.
• pr. Nicolae Horga - paroh

Arhitectura bisericii

Exterior

Urme din vechea pictură pe faţada sudică

Biserica are dimensiuni mari, cu o lungime exterioară de 35,10 metri, lungime interioară de 32 metri, lățimea de 10 metri (fără abside) și înălțimea până la cruce de 27 metri, având un soclu înalt și de un profil foarte răspândit în secolul al XVI-lea. Are cinci contraforturi, două în colțurile pridvorului, două susțin absidele laterale și unul mai mic sub ferestra altarului.

În exterior, biserica este înconjurată de un brâu din două rânduri de ocnițe de la partea superioară a fațadelor, are arcade oarbe oarbe pe absida altarului și pe cele laterale și ferestre și portal cu ancadramente gotice. Deasupra ușii de intrare în stil gotic de pe zidul de sud, puțin mai la dreapta, se află o pisanie încadrată într-o ramă de baghete încrucișate la colțuri. Deasupra pisaniei se află un altorelief cu doi îngerași (putti) sculptați care țin o cunună de frunze în interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente ce aparțin stilului arhitectonic renascentist.

Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief). Exteriorul a fost ulterior tencuit pe celelalte laturi.

Interior

În interior, biserica are altar, naos cu boltă moldovenească, peste care se înalță turla, pronaos (exonartex) și pridvor închis, cu trei ferestre mari în stil gotic spre vest. Ferestrele pronaosului sunt mai mici decât cele ale pridvorului și tot în stil gotic. Turla octogonală aflată deasupra naosului este construită din cărămidă pe două baze: prima pătrată și a doua stelată. Pe turlă se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și două rânduri de ocnițe (unul deasupra arcadelor și unul la baza stelată). Turla are decorații din cărămizi ceramice la partea superioară și la arcadele oarbe.

Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii este foarte deteriorată, cea din pridvor și pronaos fiind afectată de incendiul din secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind șterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. În altar s-au mai păstrat frescele: Cina cea de taină, Împărtășirea cu vin, Împărtășirea cu pâine a Apostolilor și Spălarea picioarelor. Pe pereți se mai află grafite de la sfâșitul secolului al XVII-lea, unele în limba latină, provenite din timpul ocupației polone de sub Ioan Sobieski (1691) - Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz și unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596).

În pridvor și în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparține lui Bogdan, fiul lui Petru Rareș, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543.

Biserica a fost înzestrată cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI-lea și un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o evanghelie în limba română (1762).

Turnul clopotniță

Turnul clopotniţă

În apropiere de biserică, la o distanță de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului soclul din piatră cioplită este puțin ieșit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile.

Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură și un cap de bour cu gâtul așezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfășoară următoarea inscripție în limba slavonă: "Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniță, în anul 7068 (=1560)".

Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea (în anul 1845, când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonală, peste care se înalță, pe opt colonete de lemn, vârful acoperișului. În prezent, turnul-clopotniță are 40 metri înălțime, fiind cel mai înalt turn de biserică din Suceava.

În decursul timpului, turnul a îndeplinit rosturi administrative complexe, el dominând prin înălțimea sa întreaga panoramă a orașului atât în Evul Mediu, cât și în epoca modernă. Construit pe o bază pătrată, el a fost întrebuințat de pompierii suceveni între anii 1867-1910 ca turn de observație a încendiilor.

În anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia în 1845. S-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare între anii 1948-1949 în urma cărora acoperișul turnului a revenit la forma originală.

În urma unor măsurători efectuate în anul 1992 s-a constatat o înclinare a turnului, crucea din turn fiind deviată cu 12 centimetri față de verticală. În anul 1998, o altă măsurătoare stabilea că deviația crescuse la 17 metri. Cauza înclinării turnului este, în opinia specialiștilor Muzeului Național al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă fiind străbătută în subteran de o rețea de beciuri care amplifică trepidațiile. Rezultatele înclinării și a infiltrațiilor au fost deplasarea terasei din colțul de sud-vest a turnului și desprinderea tencuielii din cornișă. În prezent, la turnul-clopotniță se desfășoară noi lucrări de restaurare.

Imagini

• 

  Biserica şi turnul clopotniţă

• 

  Biserica şi turnul clopotniţă

• 

  Biserica şi turnul clopotniţă

• 

  Latura vestică

• 

  Vedere dinspre nord-vest

• 

  Latura nordică

• 

  Latura nordică

• 

  Vedere dinspre est

• 

  Absida altarului

• 

  Vedere dinspre sud-est

• 

  Vedere dinspre sud-est

• 

  Latura sudică

• 

  Latura sudică

• 

  Vedere dinspre sud-vest

• 

  Urme din vechea pictură pe faţada sudică

• 

  Pisania

• 

  Tablou votiv în care apare domnitorul Petru Rareş şi familia sa

• 

  Catapeteasma

• 

  Picturi pe arcul care separă pronaosul de naos

• 

  Mormântul fiului lui Petru Rareş, Bogdan, înmormântat aici în septembrie 1540

• 

  Mormântul marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543

• 

  Turnul clopotniţă

• 

  Pisania de pe clădirea turnului clopotniţă

• 

  Masă de praznic în curtea bisericii

Bibliografie

• Pr. Justinian-Remus A. Cojocar - "Turnul Clopotniță al Bisericii Sfântul Dumitru din Suceava" (Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2010)
• I. Constantinescu - "România de la A la Z. Dicționar turistic" (Ed. Stadion, București, 1970), p. 352-353
• E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - "Ghid de oraș. Suceava" (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 82-83
• Mihai Iacobescu (coord.) - "Suceava. Ghid turistic al județului" (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 86-87
• Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 193-198
• Nicolae Pentelescu - "Săpăturile arheologice din curtea bisericii Sf. Dumitru-Suceava", în "Mitropolia Moldovei și Sucevei", anul XLVI (1970), nr. 78, p. 445-446.