Principiul zero al termodinamicii
Sintagma principiul zero al termodinamicii este folosită, de autori diferiți, pentru a indica două principii fundamentale ale termodinamicii, cu conținut diferit. Ambiguitatea rezultantă se rezolvă precizând că, în funcție de contextul în care apare, principiul zero al termodinamicii se referă fie la stabilirea echilibrului termodinamic, fie la tranzitivitatea echilibrului termic.
Cuprins |
Stabilirea echilibrului termodinamic [modificare]
O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de echilibru termodinamic. Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în care, pentru orice sistem, se ajunge la stabilirea echilibrului termodinamic. Principiul zero al termodinamicii,[a] în sensul de principiul stabilirii echilibrului termodinamic, are următorul enunț:
- Un sistem termodinamic situat în condiții externe invariabile în timp va atinge, după un timp suficient de lung, o stare de echilibru termodinamic.
Tranzitivitatea echilibrului termic [modificare]
Noțiunea de temperatură (empirică) se definește punând în contact termic două sau mai multe sisteme și așteptând să se stabilească starea de echilibru termic, care este un caz special de echilibru termodinamic. Pentru definirea riguroasă a temperaturii este necesară adoptarea principiului zero al termodinamicii[b] în forma numită de alți autori principiul tranzitivității echilibrului termic:[c]
- Dacă sistemul A este în echilibru termic cu sistemul B și sistemul B este în echilibru termic cu sistemul C, atunci sistemul A este în echilibru termic cu sistemul C.
Referințe [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Șerban Țițeica: Termodinamica, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1982.
- en M.W. Zemanski și R.H. Dittman: Heat and Thermodynamics, McGraw-Hill, 1997, ISBN 0-07-017059-2, Ebook.
