De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Al treilea principiu al termodinamicii a fost formulat mai întâi de către Nernst în 1906 şi a fost denumit teorema lui Nernst, iar apoi a fost reformulat de către Max Planck. Principiul al treilea nu conţine funcţii de stare, dar el face ca funcţiile de stare să poată fi determinate numeric, şi deci, să poată fi utilizate în practică. Principiul al III-lea al termodinamicii se referă la modul cum se comportă entropia unui sistem în vecinătatea temperaturii de zero absolut :
| „ |
Când temperatura absolută a unui sistem tinde către zero, entropia sa tinde către o constantă universală, finită, care, pentru sistemele pure condensate, poate fi egală cu zero. |
” |
