Daniel Bernoulli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Daniel Bernoulli

Daniel Bernoulli (8 februarie 1700 - 8 martie 1782), fiul lui Johann Bernoulli, a fost un matematician elvețian. Membru al celebrei familii Bernoulli, a fost fiul lui Johann Bernoulli și a avut ca frați pe Nicolaus II Bernoulli și Johann II Bernoulli.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Groningen. Având aptitudini multilaterale, a dus mai departe tradiția familiei, dedicându-se problemelor fundamentale ale științei acelei epoci. Astfel, s-a ocupat de medicină, filozofie, matematică, mecanică.

A fost profesor de anatomie, botanică și fizică la Universitatea din Basel. Între 1725 - 1733, a lucrat la Academia de Științe din Sankt Petersburg. A fost membru de onoare al acestei academii, în publicațiile căreia a tipărit 47 de memorii științifice.

A purtat corespondență cu Antioh Dimitrievici Cantemir.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

De numele său se leagă ecuația lui Bernoulli din dinamica fluidelor, motiv pentru care este considerat creatorul hidrodinamicii.

Daniel Bernoulli a utilizat pentru prima dată conceptul de serii trigonometrice în analiza matematică, cu ajutorul cărora, în 1753, a stabilit ecuațiile de mișcare a corzilor. În același an, a dat câteva dezvoltări în serii trigonometrice.

Prin cercetările sale, Daniel Bernoulli a ajuns la descoperirea principiului fundamental în fizica matematică, de suprapunere a oscilațiilor liniare și la metoda de rezolvare a ecuațiilor cu derivate parțiale, numită ulterior metoda Fourier, sau metoda undelor staționare, care a jucat un rol important în dezvoltarea analizei matematice în secolul al XIX-lea.

În teoria probabilităților, a aplicat pentru prima dată calculul infinitezimal.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Cea mai valoroasă scriere a sa este Hydrodinamica, sive de viribus et motibus fluidorum commentarii, apărută în 1738.

Legături externe[modificare | modificare sursă]