Concursul Muzical Eurovision 1963

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Concursul Muzical Eurovision 1963
ESC 1963 logo.jpg
Data finalei 23 martie 1963
Prezentator Katie Boyle
Director Yvonne Littlewood
Televiziune-gazdă Regatul Unit BBC
Sală BBC Television Centre
Coat of Arms of The City of London.svg Londra, Regatul Unit
Piesă câștigătoare Danemarca Danemarca
„Dansevise”
Sistem de votare
Fiecare țară are 20 de jurați care acordă individual 5 puncte cântecului preferat, 4 puncte celui de-al doilea ș.a.m.d. Punctele se însumează, iar cântecul cu cele mai multe puncte primește 5 puncte, cel de-al doilea clasat primește 4 puncte ș.a.m.d. de la țara respectivă. Piesa câștigătoare este cea care la final are cele mai multe puncte.
Număr de cântece 16
0 puncte Finlanda Finlanda
Norvegia Norvegia
Suedia Suedia
Țările de Jos TȚaările de Jos
Intermediu
Ola & Barbro
Concursul Muzical Eurovision 
◄ 1962 Wiki Eurovision Heart (Infobox).svg 1964 ►

Concursul Muzical Eurovision 1963 a fost cea de-a opta ediție a Concursului Muzical Eurovision. Franța a câștigat competiția în anul precedent, dar nu a putut găzdui evenimentul din cauza problemelor fianciare. Astfel, concursul a avut loc în Regatul Unit (avea să devină o tradiție ca Regatul Unit să găzduiască evenimentul dacă țara câștigătoare din anul precedent nu poate suporta costurile). Ca și în 1962, 4 țări au totalizat 0 puncte.

Competiția s-a desfășurat la BBC Television Centre din Londra, care s-a deschis în 1960. Două studiouri au fost folosite: unul pentru prezentatoare, Katie Boyle, public și tabela de marcaj, iar celălalt, pentru cântăreți și orchestră. A fost neobișnuit faptul că s-au folosit microfoane cu stative de tip girafă (microfoanele au fost poziționate deasupra interpreților și în afara câmpului vizual al camerelor; astfel, cântăreții au părut că mimează, deși aici nu a fost cazul), în încercarea de a inova aspectul concursului.

Procedura de votare a stârnit controverse. Când Norvegiei i-a venit rândul să-și anunțe voturile, purtătorul de cuvânt nu a folosit procedura corectă (numărul cântecului, urmat de numele țării, apoi numărul de puncte). Katie Boyle i-a cerut să repete rezultatele, dar corespondentul norvegian a rugat-o să revină la sfârșit. Când s-a intrat din nou în legătură directă cu Norvegia, voturile s-au schimbat misterios, Danemarca fiind victorioasă și nu Elveția, dacă s-ar fi luat în considerare primul set de voturi, despre care nu se știe dacă a fost corect sau nu.

Au existat și dubii în legătură cu legăturile directe către jurii, fiindcă vocile lor s-au auzit clar, de parcă ar fi fost în studio, nu distorsionat, cum ar fi în cazul unei conversații telefonice.

De asemenea, Luxemburg a ieșit pe locul 6 în voturile din Monaco, care a acordat un punct și Regatului Unit, și Luxemburgului. Punctul pentru Luxemburg a fost anulat la final, când Katie Boyle a revenit în legătură directă cu purtătorul de cuvânt monegasc.

A fost prima ocazie cu care Danemarca a câștigat și prima oară când Finlanda, Suedia și Norvegia nu au primit niciun punct. Țările de Jos au devenit primul stat care nu a primit niciun punct în doi ani consecutivi.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Țară Limbă[1] Artist Cântec Traducere Loc Puncte
01 Regatul Unit Regatul Unit engleză Ronnie Carroll „Say Wonderful Things” Spune lucruri minunate 4 28
02 Țările de Jos TȚaările de Jos olandeză Annie Palmen „Een speeldoos” O cutie muzicală 13 0
03 Germania Germania germană Heidi Brühl „Marcel” Marcel 9 5
04 Austria Austria engleză, germană Carmela Corren „Vielleicht geschieht ein Wunder” Poate se va întâmpla un miracol 7 16
05 Norvegia Norvegia norvegiană Anita Thallaug „Solhverv” Solstițiu 13 0
06 Italia Italia italiană Emilio Pericoli „Uno per tutte” Unul pentru toate 3 37
07 Finlanda Finlanda finlandeză Laila Halme „Muistojeni laulu” Cântecul amintirilor mele 13 0
08 Danemarca Danemarca daneză Grethe și Jørgen Ingmann „Dansevise” Baladă de dans 1 42
09 Iugoslavia Iugoslavia croată Vice Vukov „Brodovi” Corăbii 11 3
10 Elveția Elvetția franceză Esther Ofarim „T'en va pas” Nu pleca 2 40
11 Franța Frantța franceză Alain Barrière „Elle était si jolie” Ea era atât de frumoasă 5 25
12 Spania Spania spaniolă José Guardiola „Algo prodigioso” Ceva uimitor 12 2
13 Suedia Suedia suedeză Monica Zetterlund „En gång i Stockholm” Odată în Stockholm 13 0
14 Belgia Belgia olandeză Jacques Raymond „Waarom?” De ce? 10 4
15 Monaco Monaco franceză Françoise Hardy „L'amour s'en va” Iubirea se duce 5 25
16 Luxemburg Luxemburg franceză Nana Mouskouri „À force de prier” Prin multă rugăciune 8 13

Tabel[modificare | modificare sursă]

Rezultate
Total Regatul Unit Țările de Jos Germania Austria Norvegia Italia Finlanda Danemarca Iugoslavia Elveția Franța Spania Suedia Belgia Monaco Luxemburg
Concurenți Regatul Unit 28   3     5   3 3 3   3 5 2   1
Țările de Jos 0                              
Germania 5         2                   3
Austria 16 4           4 1     2   3 2  
Norvegia 0                              
Italia 37 2 1     3   2 5 4 5   3   3 5 4
Finlanda 0                              
Danemarca 42 3 5 2 3 4 2 5     3     5 5   5
Iugoslavia 3                     1 2      
Elveția 40 5   4 5 1 5   4       4 1 4 4 3
Franța 25   4 1 2   4     5 4   1   1 2 1
Spania 2                 2            
Suedia 0                              
Belgia 4       4                      
Monaco 25 1 2 5 1   3     1 1 5   4     2
Luxemburg 13     3     1 1 2   2 4          

5 puncte[modificare | modificare sursă]

Nr. Pentru De la
5 Danemarca Belgia, Finlanda, Luxemburg, Suedia, Țările de Jos
3 Italia Danemarca, Elveția, Monaco
Elveția Austria, Finlanda, Regatul Unit
2 Regatul Unit Norvegia, Spania
1 Franța Iugoslavia
Monaco Italia

Artiști care au revenit[modificare | modificare sursă]

Artist Țară Ani precedenți Loc
Ronnie Carroll Regatul Unit Regatul Unit 1962 4

Comentatori[modificare | modificare sursă]

  • Regatul Unit Regatul Unit - David Jacobs (BBC TV), Michael Aspel (BBC Light Programme)
  • Țările de Jos TȚaările de Jos – Willem Duys (NTS)[2]
  • Germania Germania - Hanns Joachim Friedrichs (ARD Deutsches Fernsehen)[3]
  • Austria Austria - Emil Kollpacher (ORF)
  • Norvegia Norvegia - Øivind Johnsen (NRK și NRK P1)[4]
  • Italia Italia - Renato Tagliani (Programma Nazionale)
  • Finlanda Finlanda - Aarno Walli (Suomen Televisio)[5]
  • Danemarca Danemarca - necunoscut (DR TV)
  • Iugoslavia Iugoslavia - Ljubomir Vukadinović (Televizija Beograd), Gordana Bonetti (Televizija Zagreb), Tomaž Terček (Televizija Ljubljana)
  • Elveția Elvetția - Theodor Haller (TV DRS), Georges Hardy (TSR), Giovanni Bertini (TSI)
  • Franța Frantța - Pierre Tchernia (RTF)[6]
  • Spania Spania - Federico Gallo (TVE)[7]
  • Suedia Suedia - Jörgen Cederberg (Sveriges Radio-TV și SR P1)[8]
  • Belgia Belgia - Anton Peters (BRT), Janine Lambotte (RTB)
  • Monaco Monaco - Pierre Tchernia (Télé Monte Carlo)
  • Luxemburg Luxemburg - Jacques Navadic (Télé-Luxembourg)

Purtători de cuvânt[modificare | modificare sursă]

  1. Regatul Unit Regatul Unit - Nicholas Parsons
  2. Țările de Jos TȚaările de Jos – Pim Jacobs
  3. Germania Germania - necunoscut
  4. Austria Austria - necunoscut
  5. Norvegia Norvegia - Roald Øyen
  6. Italia Italia - Enzo Tortora
  7. Finlanda Finlanda - Poppe Berg[9]
  8. Danemarca Danemarca - Bent Henius
  9. Iugoslavia Iugoslavia - Miloje Orlović
  10. Elveția Elvetția - Boris Acquadro
  11. Franța Frantța - necunoscut
  12. Spania Spania - necunoscut
  13. Suedia Suedia - Edvard Matz[10]
  14. Belgia Belgia - necunoscut
  15. Monaco Monaco - necunoscut
  16. Luxemburg Luxemburg - necunoscut

Referințe[modificare | modificare sursă]