Concursul Muzical Eurovision 1958 a fost cea de-a treia ediție a Concursului Muzical Eurovision. Începând cu această ediție, se aplică regula ca țara câștigătoare să găzduiască evenimentul în anul următor. A fost prima oară când Franța a câștigat concursul și ultima oară până în prezent când Regatul Unit nu a participat. Concursurile din 1956 și 1958 sunt singurele în care nu a participat niciun cântec în limba engleză. 1958 a fost și singurul an în care țara-gazdă a ieșit pe ultimul loc și, de asemenea, prima oară când mai multe țări au ieșit pe ultimul loc.
Acesta este anul în care Suedia a debutat în concurs, devenind mai târziu una dintre țările cu cel mai mare succes la Eurovision.
Ca și în 1957, membrii juriului și-au acordat punctele prin telefon după ce toate cântecele au fost interpretate. Cântecul italian a fost transmis cu probleme în unele țări, așa că a fost interpretat din nou după ce s-au terminat toate celelalte cântece. Mai târziu, cântecul a avut parte de mare succes în Statele Unite, unde a devenit cunoscut ca „Volare” și a obținut 2 premii Grammy. Este unul dintre puținele cântece din Concursul Muzical Eurovision care au ajuns pe locul I în clasamentele din Statele Unite. La spectacolul din 2005 care a sărbătorit 50 de ani de existență a concursului, Congratulations, „Nel blu dipinto di blu” a fost ales ca fiind al doilea cel mai bun cântec de la Eurovision.
În timpul concursului, au existat două intermedii ale Metropole Orkest, dirijată de Dolf van der Linden: unul la mijloc și celălalt după ce au fost interpretate toate cântecele participante.
Studiourile AVRO au găzduit ediția din 1958 a concursului.
André Claveau cântând „Dors, mon amour” în timpul unei repetiții.
Tabela de marcaj, după ce Austria și-a acordat punctele
|
Rezultate |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Italia |
13 |
|
1 |
1 |
|
1 |
|
4 |
4 |
1 |
1 |
| Țările de Jos |
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1 |
| Franța |
27 |
6 |
|
|
1 |
1 |
9 |
1 |
1 |
7 |
1 |
| Luxemburg |
1 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1 |
| Suedia |
10 |
|
2 |
|
3 |
|
|
1 |
|
1 |
3 |
| Danemarca |
3 |
|
1 |
1 |
|
1 |
|
|
|
|
|
| Belgia |
8 |
|
|
|
|
1 |
1 |
|
5 |
|
1 |
| Germania |
5 |
|
|
2 |
|
1 |
|
1 |
|
1 |
|
| Austria |
8 |
|
|
3 |
1 |
1 |
|
1 |
|
|
2 |
| Elveția |
24 |
4 |
6 |
3 |
5 |
4 |
|
2 |
|
|
|
Artiști care au revenit [modificare]
Austria - Emil Kollpacher (ORF)
Belgia - Arlette Vincent (INR), Nand Baert (NIR)
Danemarca - necunoscut (Statsradiofonien TV)
Elvetția - Theodor Haller (TV DRS), Georges Hardy (TSR)
Frantța - Pierre Tchernia (RTF)[1]
Germania - Wolf Mittler (Deutsches Fernsehen)[2]
Italia - Bianca Maria Piccinino (Programma Nazionale)
Luxemburg - Jacques Navadic (Télé-Luxembourg)
Regatul Unit - Peter Haigh (BBC Television Service)[3], Tom Sloan (BBC Light Programme)
Suedia - Jan Gabrielsson (Sveriges Radio-TV)[4]
TȚaările de Jos – Siebe van der Zee (NTS)[5]
Purtători de cuvânt [modificare]
NTS
Hilversum, Țările de Jos
Franța
Suedia
Regatul Unit
.svg){kind=small}
Italia
Luxemburg
Danemarca
Belgia
Germania
Austria
Elveția
