Concursul Muzical Eurovision 1962

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Concursul Muzical Eurovision 1962
ESC 1962 logo.jpg
Data finalei 18 martie 1962
Prezentator Mireille Delannoy
Televiziune-gazdă Luxemburg CLT
Sală Villa Louvigny
EU Member States' CoA Series- Luxembourg.svg Luxemburg, Luxemburg
Piesă câștigătoare Franța Frantța
„Un premier amour”
Sistem de votare
Fiecare țară are 10 jurați. Fiecare astfel de grup acordă 3, 2 și un punct celor trei cântece favorite ale acestuia. Cântecul care adună cele mai multe puncte este declarat câștigător.
Număr de cântece 16
0 puncte Austria Austria
Belgia Belgia
Spania Spania
Țările de Jos TȚaările de Jos
Intermediu
Achille Zavatta
Concursul Muzical Eurovision 
◄ 1961 Wiki Eurovision Heart (Infobox).svg 1963 ►

Concursul Muzical Eurovision 1962 a fost cea de-a șaptea ediție a Concursului Muzical Eurovision. În acest an, Franța a devenit prima țară câștigătoare pentru a treia oară. Aceasta a fost și prima ocazie cu care cel puțin o țară a obținut 0 puncte. Austria, Belgia, Spania și Țările de Jos nu au reușit să obțină niciun punct.

Evenimentul a întâmpinat dificultăți tehnice, existând probleme cu rețeaua electrică după numărul Franței și în timp ce cântecul Țărilor de Jos era interpretat, ecranele devenind negre. Cu toate că Țările de Jos au obținut 0 puncte, cântecul a avut succes în Europa.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Țară Limbă[1] Artist Cântec Traducere Loc Puncte
01 Finlanda Finlanda finlandeză Marion Rung „Tipi-tii” Cip-cirip 07 4
02 Belgia Belgia franceză Fud Leclerc „Ton nom” Numele tău 13 0
03 Spania Spania spaniolă Victor Balaguer „Llámame” Cheamă-mă 13 0
04 Austria Austria germană Eleonore Schwarz „Nur in der Wiener Luft” Numai în aerul vienez 13 0
05 Danemarca Danemarca daneză Ellen Winther „Vuggevise” Cântec de leagăn 10 2
06 Suedia Suedia suedeză Inger Berggren „Sol och vår” Soare și primăvară 07 4
07 Germania Germania germană Conny Froboess „Zwei kleine Italiener” Doi italieni mititei 06 9
08 Țările de Jos TȚaările de Jos olandeză De Spelbrekers „Katinka” Katinka 13 0
09 Franța Frantța franceză Isabelle Aubret „Un premier amour” O primă iubire 01 26
10 Norvegia Norvegia norvegiană Inger Jacobsen „Kom sol, kom regn” Fie soare, fie ploaie 10 2
11 Elveția Elvetția franceză Jean Philippe „Le retour” Întoarcerea 10 2
12 Iugoslavia Iugoslavia sârbă Lola Novaković „Ne pali svetlo u sumrak”
(„Не пали светло у сумрак”)
Nu aprinde luminile la amurg 04 10
13 Regatul Unit Regatul Unit engleză Ronnie Carroll „Ring-A-Ding Girl” Fata ring-ding 04 10
14 Luxemburg Luxemburg franceză Camillo Felgen „Petit bonhomme” Băiețelule 03 11
15 Italia Italia italiană Claudio Villa „Addio, addio” Adio, adio 09 3
16 Monaco Monaco franceză François Deguelt „Dis rien” Nu spune nimic 02 13

Tabel[modificare | modificare sursă]

Rezultate
Total Finlanda Belgia Spania Austria Danemarca Suedia Germania Țările de Jos Franța Norvegia Elveția Iugoslavia Regatul Unit Luxemburg Italia Monaco
Concurenți Finlanda 4                   1     3      
Belgia 0                                
Spania 0                                
Austria 0                                
Danemarca 2           1                 1  
Suedia 4         3     1                
Germania 9 2       1     2         2     2
Țările de Jos 0                                
Franța 26   2 2 2   3 3     3 3 3 1 1 2 1
Norvegia 2                 2              
Elveția 2             2                  
Iugoslavia 10 1 1       2     3           3  
Regatul Unit 10 3   1   2           2 2        
Luxemburg 11   3 3 1             1         3
Italia 3                       1   2    
Monaco 13       3     1 3 1 2       3    

3 puncte[modificare | modificare sursă]

Nr. Pentru De la
5 Franța Elveția, Germania, Iugoslavia, Norvegia, Suedia
3 Luxemburg Belgia, Monaco, Spania
Monaco Austria, Luxemburg, Țările de Jos
2 Iugoslavia Franța, Italia
1 Finlanda Regatul Unit
Regatul Unit Finlanda
Suedia Danemarca

Artiști care au revenit[modificare | modificare sursă]

Artist Țară Ani precedenți Loc
Camillo Felgen Luxemburg Luxemburg 1960 13
François Deguelt Monaco Monaco 1960 3
Fud Leclerc Belgia Belgia 1956 9
1958 5
1960 6
Jean Philippe Elveția Elvetția 1959 (pentru Franța) 3

Comentatori[modificare | modificare sursă]

  • Finlanda Finlanda - Aarno Walli (Suomen Televisio)[2]
  • Belgia Belgia - Nicole Védrès (RTB)[3], Willem Duys (BRT)
  • Spania Spania - Federico Gallo (TVE)[4]
  • Austria Austria - Emil Kollpacher (ORF)
  • Danemarca Danemarca - necunoscut (DR TV)
  • Suedia Suedia - Jan Gabrielsson (Sveriges Radio-TV și SR P1)[5]
  • Germania Germania - Ruth Kappelsberger (Deutsches Fernsehen)[6]
  • Țările de Jos TȚaările de Jos – Willem Duys (NTS)[7]
  • Franța Frantța - Pierre Tchernia (RTF)[3]
  • Norvegia Norvegia - Odd Grythe (NRK și NRK P1)[8]
  • Elveția Elvetția - Theodor Haller (TV DRS), Georges Hardy (TSR)[3], Giovanni Bertini (TSI)
  • Iugoslavia Iugoslavia - Ljubomir Vukadinović (Televizija Beograd), Gordana Bonetti (Televizija Zagreb), Tomaž Terček (Televizija Ljubljana)
  • Regatul Unit Regatul Unit - David Jacobs (BBC TV), Peter Haigh (BBC Light Programme)
  • Luxemburg Luxemburg - Jacques Navadic (Télé-Luxembourg)
  • Italia Italia - Renato Tagliani (Programma Nazionale)
  • Monaco Monaco - Pierre Tchernia (Télé Monte Carlo)[3]

Purtători de cuvânt[modificare | modificare sursă]

  1. Monaco Monaco - necunoscut
  2. Italia Italia - Enzo Tortora
  3. Luxemburg Luxemburg - necunoscut
  4. Regatul Unit Regatul Unit - Nicholas Parsons
  5. Iugoslavia Iugoslavia - Mladen Delić
  6. Elveția Elvetția - Boris Acquadro
  7. Norvegia Norvegia - Kari Borg Mannsåker[8]
  8. Franța Frantța - necunoscut
  9. Țările de Jos TȚaările de Jos - Ger Lugtenburg
  10. Germania Germania - necunoscut
  11. Suedia Suedia - Tage Danielsson[9]
  12. Danemarca Danemarca - Claus Toksvig
  13. Austria Austria - necunoscut
  14. Spania Spania - Diego Ramírez Pastor
  15. Belgia Belgia - Arlette Vincent
  16. Finlanda Finlanda - Poppe Berg[10]

Referințe[modificare | modificare sursă]