Bătălia de la Hastings
 |
Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice. Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți eticheta după adăugarea diacriticelor. |
| Bătălia de la Hastings | |
| Parte a | |
|---|---|
 Moartea regelui Harold Godwinson în Bătălia de la Hastings, (imagine din Tapiseria de la Bayeux) |
|
| Informații generale | |
| Perioadă | 14 octombrie 1066 |
| Loc | localitatea Battle, lângă Hastings, Anglia |
| Rezultat | victorie decisivă a normanzilor |
| Combatanți | |
| Normanzi ajutați de: Bretoni, Aquitanieni, Flamanzi |
Anglo-saxoni |
| Conducători | |
| William de Normandia, Odo din Bayeux |
Harold Godwinson† |
| Efective | |
| 7000 - 8000 | 7000 - 8000 |
| Pierderi | |
| Necunoscut, dar probabil în jur de 2.000 morți și răniți | Necunoscut, dar numărul a fost mai mare decât al normanzilor |
modifică  |
|
Bătălia de la Hastings a fost lupta decisivă după care normanzii au finalizat cucerirea normandă a Angliei. Bătălia a avut loc pe un deal la aproximativ 10 km nord de Hastings, unde mai târziu s-a construit o mănăstire (Battle Abbey) și orașul Battle, din comitatul actual East Sussex, Anglia. La 14 octombrie 1066, în această bătălie, regele Harold al II-lea al Angliei (c.1022-66) a fost învins de către forțele normande conduse de William Cuceritorul (c.1028-87). Până la sfârșitul sângeroasei bătălii, care a durat întreaga zi, Harold a fost ucis și forțele sale au fost distruse. El a fost ultimul rege anglo-saxon al Angliei.
Cuprins |
Preludiu [modificare]
William a fost fiul lui Robert I, duce de Normandia, și al amantei sale, Herleva (numita si Arlette), fiica unui tăbăcar de la Falaise.Ducele, care nu a avut fii, l-a desemnat moștenitor pe William, și odata cu moartea sa în 1035, William a devenit duce de Normandia.
William a fost de origine vikinga. Deși el a vorbit un dialect al limbii franceze și a crescut în Normandia, devenind un fief loial al regatului francez, el și normanzii erau descendenti ai invadatorilor scandinavi. Una dintre rudele lui William, Rollo,a prădat nordul Franței insotit de pradatorii vikingi(la sfârșitul secolului IX), acceptând în cele din urmă sa primeasca si sa se stabileasca pe teritoriul numit Normandia, în schimbul pacii.
În 1051, William,la invitatia lui Harold Godwinson, a vizitat Anglia și s-a întâlnit cu vărul său, Edward Confesorul, care nu avea copii pe care sa-i desemneze mostenitori. Potrivit istoricilor normanzi, Edward a promis sa-l desemneze pe William ca moștenitorul său.Chiar insusi Harold a depus juramant de credinta noului mostenitor. Pe patul de moarte, cu toate acestea, Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwineson (sau Godwinson), capul familiei nobiliare în Anglia,care era mai puternic decât regele însuși,. În ianuarie 1066, regele Edward a murit, iar Harold Godwineson a fost proclamat ca Regele Harold al II-lea de catre marii nobili de frunte. William s-a simtit ofensat si a contestat imediat incoronarea lui Harold.
Bătălia [modificare]
Doar cu două săptămâni înainte de Bătălia de la Hastings, în octombrie 1066, William a invadat Anglia, pretinzând dreptul său la tronul englez.
Armata saxonă [modificare]
A mai luptat în alte douǎ lupte importante. Cea de la Fulford și cea de la Stamford Bridge împotriva vikingilor conduși de Harold Hardrada. În ultima batalie , armatǎ vikinga a fost distrusa, dar armata englezilor a fost afectată astfel scăzand șansele ca ea sa poată invinge armata normanzilor. Trupele saxonilor erau in mare parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte "pe jos". Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejași de cǎmași din zale.
Armata normandă [modificare]
Armata normandă era formatǎ din nobilime, mercenari, și trupe din Normandia (cam jumatate) din Flandra, Bretania, Franța si cațiva soldați tocmai din sudul Italiei. Aceste trupe erau bine înarmate cu sǎbii, lănci, cofuri conice si armuri grele. Arcașii erau echipați cu arcuri de raza scurtǎ și cu arbalete.
Desfășurarea bătăliei [modificare]
În septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea , s-a aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei și au invadat Anglia prin Scoția. Pe 25 septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford Bridge, unde i-a înfrânt și ucis. La 28 septembrie 1066, William a descalecat în Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie. Sechestreaza Pevensey, apoi marsaluieste spre Hastings, unde a făcut o pauză pentru a-si organiza forțele sale. Pe 13 octombrie, Harold a ajuns aproape de Hastings, cu armata sa, iar a doua zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale pentru a lupta.Lupta trebuia sa se sfarseasca inainte de caderea noptii.Invingatorul urma sa devina regele Angliei.
O parte din armata saxona era formata din mercenari danezi,tarani din Sussex,care nu purtau armuri si erau inarmati cu maciuci. Harold si-a inaltat stindardele pe varful unui deal,pe care englezii l-au numit mai tarziu "locul de la marul cenusiu".Acolo,era asteptat sa vina William. Lupta a inceput dimineata,la ora 9.Saxonii au rezistat pe pozitii in infruntarea cu arcasii normanzi;ei i-au macelarit cu securile lor grele pe pedestrasii normanzi. Le-au tinut piept chiar si cavalerilor normanzi care i-au atacat in repetate randuri,dar acestia i-a respins.Atacurile au fost conduse de William si nobilii sai,printre care se afla si episcopul Odo.Cum Biserica nu ingaduia preotilor sa faca varsare de sange,Odo isi ucidea inamicii cu lovituri de bata. Normanzii s-au prefacut ca se retrag.Saxonii au facut greseala de a-i urmari.Normanzii i-au inconjurat si i-au macelarit.William avea sa se foloseasca si mai tarziu de acest sirletic. Spre seara, Harold a fost ucis - lovit în ochi cu o săgeată, conform legendei.Vestea mortii sale s-a raspandit,astfel,multi dintre ostenii sai au luat-o la fuga. Batalia se incheiase.William a iesit biruitor.
Urmări [modificare]
După victoria sa de la Bătălia de la Hastings, William a mărșăluit prin tinuturile din sudul Angliei,parjolind totul in cale.El i-a inspaimantat atat de tare pe anglo-saxoni incat toti locuitorii Londrei s-au supus noului rege. În ziua de Crăciun din 1066, el a fost încoronat ca primul regele normand al Angliei, la Westminster Abbey.Astfel,perioada anglo-saxona din istoria Angliei s-a incheiat.
Franceză a devenit limba oficiala a administratiei regelui și, treptat, s-a amestecat cu limba anglo-saxonă pentru a da naștere la engleza modernă. Marea majoritatea nobililor erau analfabeti,iar William nici nu vorbea engleza cand a urcat pe tron si nici nu a reusit sa o stapaneasca. William I s-a dovedit a fi un eficient rege al Angliei , prin publicarea cartii "Domesday Book" care intocmea un recensământ a terenurilor și a locuitorilor din Anglia,fiind una dintre realizările sale notabile.
La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus (c.1056-1100), a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege normand al Angliei.
Legături externe [modificare]
- en Invasion of England, 1066
- en [1]
