Binoclu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Binoclu

Binoclul este un instrument optic folosit pentru observarea obiectelor aflate la mare depărtare cu ajutorul unor mici lunete terestre. Are rol asemănător telescopului dar față de acesta binoclul provoacă efectul de stereoscopie ceea ce face observarea mai lesne a reliefului imaginilor și o apreciere mai bună a distanței.

Părţi componente

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Binoclurile sunt utilizate în domeniile următoare, lista nefiind exhaustivă:

În primele două cazuri, obiectivul este de a vedea fără a fi văzut; binoclurile sunt, prin urmare, echipate cu parasolare pentru evitarea reflexiilor pe lentilele exterioare, aceste reflexii ar putea trăda observatorul. În afară de aceasta, în cadrul militar, unele binocluri sunt echipate cu dispozitive de amplificare de lumină sau de conversie a razelor infraroșii în lumină vizibilă, pentru vederea nocturnă.

În ornitologie, este recomandată folosirea unui Finnstick.

În al treilea caz, binoclurile se dovedesc folositoare în observarea cerului profund (galaxii, nebuloase) mulțumită marelui lor câmp, vederii binoculare și luminozității lor. Formulele cu un grosisment mare sunt optime pentru observarea cometelor. Precizia și stabilitatea imaginilor fiind importante, binoclurile de astronomie sunt deseori echipate cu un adaptor permițând montarea pe un suport trepied.