Brodnici
Brodnicii erau un popor care a trăit în secolul al XIII-lea în Moldova. Originea lor etnică este necunoscută, însă numeroși autori i-au considerat a fi fost români, slavi[2], româno-alani(iași)[3] , româno-slavi[2] sau turco-slavi[4]. Probabil au fost pentru o perioadă vasali din Galiția. Brodnicii nu au lăsat dovezi ale existenței lor sau materiale scrise, fapt ce face identificarea lor și mai dificilă. Singura descriere etnică a lor (brondieni) a fost făcută de cronicarul bizantin Niketas Choniates în Istoria lui, unde îi descrie ce fiind taurosciți[5]. Acest termen a fost aplicat și rușilor din statul kievean rus (nu rușilor). În același document, Choniates a făcut distincție între cumani și vlahi[6]. Denumirea brodnici a dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu strămutarea (refugiul) cumanilor din Moldova (cu puțin timp înainte de marea invazie mongolă din 1241)[7].
Teritoriul brodnicilor este astăzi în sud-vestul Bugeacului (astăzi în Ucraina) și județele Vrancea și Galați și probabil coasta dintre Nistru și Nipru.[2]
După unii cronicari, numele lor înseamnă „cel care trece o apă”. Un posibil motiv ar fi că teritoriul brodnicilor se găsea la legătura dintre poalele Carpaților și gurile Dunării care avea o importanță economică majoră, asigurând accesul către coloniile genoveze[8]. Potrivit altor opinii, numele lor provine din limba slavă, бродить „a rătăci, a cutreiera”, având legătură cu modul de viață seminomad al acestei populații.[2] Dimitrie Onciul credea că „Brodnicii lui Ploscânea își trag denumirea de la vechiul nume al Prutului, Brutos”. Găsim forma aceasta într-o cronică bizantină, ceea ce poate fi considerat dovadă pentru teza istoricului Onciul. Ilarie Mintici credea că etnonimul brodnic ar fi provenit din slavul „brodeaha”, brodnic înseamnând „a umbla necontenit”, „ciobani cu turmele de oi”.
În 1216 brodnicii se aflau în serviciul cnezilor din Suzdal. În 1222 regele Andrei al II-lea al Ungariei a colonizat cavalerii teutoni în Țara Bârsei, delimitând astfel teritoriul brodnicilor. Un decret al papei a confirmat în același an existența lor, însă în copiile oficiale aflate la Vatican termenul „Brodnicorum” este înlocuit cu „Blacorum” (în latină: „a/al/ai/ale vlahilor”), lăsând astfel incertitudinea să planeze asupra originii acestei populații. Din această cauză, unii istorici au considerat că, de fapt, prin brodnici erau subînțeleși valahii (românii), în timp ce alții experți susțin că modificarea etnonimului a fost doar o greșeală de redactare comisă de Vatican[2]. Totuși, sinonimia brodnici-valahi a mai apărut în alte documente, maghiare, ceea ce vine în sprijinul ipotezei că brodnicii erau valahi.
În Cronica primară rusă (sau Cronica lui Nestor sau Povest vremennîh let) se arată că brodnicii au participat în 1223 la bătălia de pe râul Kalka de partea mongolilor (tătarilor) împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și Mstislav III al Kievului, precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen)[9]. După această dată, brodnicii nu au mai fost menționați în cronicile rusești.
În august 1227 papa Grigore al IX-lea îi cerea într-o epistolă episcopului de Strigoniu din Ungaria să determine convertirea la creștinism a populației din Cumania et Bordinia terra illis vicina[6].
O scrisoare din 11 noiembrie 1250 a regelui Béla al IV-lea al Ungariei către papa Inocențiu al IV-lea făcea cunoscut că tătarii percepeau tribut în teritoriile din vecinătatea regatului acestuia: „que ex parte Orientis cum regno nostro conterminantur, sicut Ruscia, Cumania, Brodnici, Bulgaria”[6].
[modificare] Note
- ^ Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, vol.2, pag.404
- ^ a b c d e Victor Spinei, Moldavia in the 11th–14th centuries, Editura Academiei Republicii Socialiste România 1986.
- ^ O. B. Bubenok, Iassy i brodniki v stepiakh Vostochnoi Evropy (VI-nachalo XIII v.), Kiev, 1997.
- ^ Lev Gumilev's opinion, Discovery of Khazaria
- ^ cf. Taurida & Scythians
- ^ a b c I. O. Knyazky, Rus and the Steppe, Князький И. О., Русь и степь. Moscova: ed. Российский научный фонд, 1996, Capitolul 5, Polovtsians (Cumanii) ru
- ^ Alexandru Gonța, Românii și Hoarda de Aur, 1241-1502, München, 1983
- ^ Binder Pál, Antecedente și consecințe sud-transilvănene ale formării voievodatului Munteniei (sec. XIII-XIV.) II.
- ^ Cronica Novgorodului anii 1219-1232
- Notă. Când se referă la brodnici, cronicile menționează voievodatul Ploskynya care l-a trădat pe cneazul Kievului Mstislav al III-lea Romanovici și l-au dat pe mâna tătarilor. Potrivit unor cercetători, Ploskynya era liderul brodnicilor. În cronică se specifică: „Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploskyna (...)”. Unii au făcut la traducere o modificare semantică: „Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și al lor voievod Ploskyna”
