Bazargic

Bazargic
Добрич / Dobrici

— Oraș —

Muzeul Iordan Yovkov

Stemă

Bazargic

Poziția geografică

Coordonate: Coordonate: 43°34′N 27°50′E / 43.567, 27.83343°34′N 27°50′E / 43.567, 27.833

Obștină

Guvernare

- Primar

Detelina Nikolova

Altitudine

225 m.d.m.

Populație

- Total

103,004 locuitori

Cod poștal

9300

Site: www.dobrich.org

Bazargic (în bulgară Добрич/Dobrici, în perioada otomană: Hacıoğlu Pazarcık, în perioada comunistă: Tolbuhin) este un oraș aflat în nord-estul Bulgariei, centrul administrativ al regiunii Dobrici. După populație, este pe locul al optulea în țară, cu 114.990 locuitori. Se află la doar 30km depărtare de coasta Mării Negre. Orașul s-a numit oficial Dobrici până în 1913, între 1916 și 1918, între 1940 și 1945, precum și după 1992, și Tolbuhin între 1945 și 1991. S-a numit oficial Bazargic între 1913 și 1916, precum și între 1918 și 1940.

Istoric[modificare]

Primele urme de locuire ale actualului teritoriu al orașului datează din secolele al IV-lea - al III-lea î. Hr. și aparțin Tracilor. Alte ruine, romano-bizantine, datează din secolele al II-lea - al VII-lea d. Hr. În secolele al VII-lea - al XI-lea d. Hr. se stabilesc aici Bulgarii, urmele așezării incluzând și o necropolă. Invaziile pecenege din secolul al XI-lea au pustiit aproape toată Dobrogea, multe orașe rămânând abandonate.

Orașul a fost reînființat în secolul al XVI-lea de către Hacıoğlu Pazarcık, cel care i-a dat și numele (păstrat până în 1882). La jumătatea secolului următor, Bazargicul număra 1.000 de case, aproape 100 de ateliere meșteșugărești, 3 hanuri, 3 băi turcești, 12 moschei, și 12 școli. Până către secolul al XIX-lea, orașul a prosperat încontinuu, fiind renumit în această perioadă pentru țesături, croitorii, produsele meșteșugărești din cupru și piele, precum și pentru produse agricole ca grâu, in, lână și brânză. Episodic era parcurs de turmele de oi ale mocanilor ardeleni care coborau toamna către "valea fără iarnă", la nord de Varna, anume valea râului Batova, și reveneau primăvara^[1].

La începutul secolului XIX, populația orașului număra 12.000 locuitori, în mare parte refugiați din Dobrogea în urma războaielor ruso-turcești. Începe a se cristaliza pătura culturală a orașului. Prima biserică ortodoxă din Bazargic datează din 1843. În 1865 orașul număra 5 biserici ortodoxe (4 bulgare, une grecească)

După cu independența Bulgariei în 1878, orașul își schimbă numele în Dobrici (1882), după Dobrotici, conducătorul Dobrogei din sec. XIV.

Între 1913 și 1940 Bazargicul a făcut parte din România, fiind capitala județului Caliacra. Prin tratatul de la Craiova "Cadrilaterul" redevine bulgar la data de 25 septembrie 1940 și armata bulgară intră în oraș: ziua este de atunci sărbătoarea localității.

În timpul conducerii comuniste, Bazargic a purtat numele de Tolbuhin, după comandantul rus Fiodor Tolbuhin care a cucerit orașul în ziua de 5 septembrie 1944. Din 19 Septembrie 1990 s-a revenit prin decret prezidențial la vechea denumire bulgărească (Dobrici/Добрич).

Demografie[modificare]

Datele recensământului din 2001, arată faptul că aproximativ 86% din locuitorii din Bazargic sunt etnici bulgari, urmați de turci 8% și rromi cu 3,5%. Procentul de creștini ortodocși este de 86%, în timp ce 10% din populație sunt adepții ale credinței musulmane.

Anul	Populația
1880	9.567
1910	17.146
1946	30.522
1985	118.494
2009	102.710

Personalități[modificare]

Marian Traian Gomoiu (n. 1936), biolog, oceanolog român.
Yordan Yovkov - scriitor
Dora Gabe - poet
Dimitar Spisarevski - celebru pilot de avion de vânătoare
Ivaylo Petrov - scriitor
Boncho Genchev - fotbal, locul patru la Campionatul Mondial de Fotbal 1994 cu Echipa națională de fotbal a Bulgariei
Preslava - cântăreață pop-folk
Miro - cântăreț

Orașe înfrățit[modificare]

Galerie[modificare]

Khan Asparuh (domnie 668-695) monument, construit pentru stabilirea Primul Imperiu Bulgar în 681
Turnul cu ceas din "Vechiul Dobrici"
Intrarea în Parcul Dobrici
Parcul de 130 de ani din Dobrich 1997