Dobrotici al Dobrogei
| Dobrotici (Dobrotiță) | |
| Despot al Dobrogei | |
|---|---|
 |
|
| Statuia lui Dobrotici la Bazargic | |
| Domnie | 1347 - 1386 |
| Născut | |
| Decedat | 1386 |
| Predecesor | Balică |
| Succesor | Ivanco |
| Moștenitor | Ivanco |
| Urmași | Ivanco încă o fiică |
| Casa Regală | Terter |
| Tată | Balică |
Dobrotici (sau Dobrotiță) (bulgară: Добротица) a fost conducător al Țării Cărvunei între anii 1347 și 1386 (cu titlu de despot după 1367). A fost cel care a mutat capitala acestui stat feudal de la Karvuna (azi Balcic, Bulgaria) la Caliacra, unde ruinele castelului său pot fi admirate și astăzi.
Etnia lui Dobrotici rămâne subiect de dispută între istorici, el fiind considerat fie român[1][2], fie bulgar[3], fie turc creștinat[4], în fine, turc sau cuman[5]. În forma „Dobrotici”, numele său este slav, dar P. P. Panaitescu observă că forma „Dobrotă” este foarte răspândită la români și concluzionează că în acest stadiu al surselor disponibile numele nu poate furniza informații asupra originii etnice a lui Dobrotici și a rudelor sale.
Domnie [modificare]
Dobrotici era fiul lui Balică, primul conducător de facto independent al Cărvunei. În 1346, Dobrotici și fratele său Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Anna de Savoia. În această calitate, reușește să cucerească mai multe castele, primind ca soție, în dar, pe fiica lui Apokaukos, un înalt demnitar bizantin. După ce suferă o înfrângere la atacul cetății Selimbria, se retrage cu armata rămasă la Bizanț, fiind primit de către familia imperială. Ulterior, cucerește cetatea Midia de pe malul Mării negre și își întemeiază o bandă de pirați. În 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleolog, emirul Bahud-din Umur conduce o expeditie navală împotriva lui Balică, distrugând porturile de la Marea Neagră. Balică si Teodor mor în timpul confruntării, iar Dobrotici preia conducerea Dobrogei în jurul anului 1348. Prima știre sigură în acest sens datează însă din 1354.
În 1357 Ioan V cucerește Mesembria și Anhialos de la bulgari. Doi ani mai târziu, Dobrotici cucerește Dobrogea până la gurile Dunării. În 1366 Ioan V vizitează Roma și Buda, încercând să capete ajutor pentru o campanie în Dobrogea, dar în drum spre casă este capturat la Varna. O campanie condusă de Amadeus VI de Savoia, sprijinită de Veneția și Genova încearcă să-l elibereze pe împărat. După ce Amadeus cucerește unele cetăți, Dobrotici negociază pacea eliberându-l pe împărat și căsătorindu-și fiica cu Mihail Paleolog, fiul împăratului. Din acest moment, Dobrotici preia titlul de despot.
În 1369, Dobrotici împreună cu Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. După aceasta, Dobrotici începe construcția unei flote, centrul proiectului fiind Varna.
Manuscrise genoveze pomenesc despre lupte navale cu otomanii și genovezii (din 1374 și până în 1387, când deja stăpânea Ivanco), flota dobrogeană ajungând până în Trebizonda. În 1376, Dobrotici acționa diplomatic la Veneția pentru a obține sprijin pentru ginerele său spre a fi înscăunat în Trebizonda, însă fără succes. Cauzele conflictului dobrogeano-genovez erau mai adânci decât motivele comercial-financiare. Ajutându-l pe Ioan al V-lea împotriva fiului său Andronic al IV-lea (ajutat de genovezii care primeau în schimb insula Tenedos, punct cheie al traficului din strâmtori), Dobrotici periclita planul Republicii Genoveze.
Ultima știre despre Dobrotici datează din 15 februarie 1385. A murit prin 1386, lăsându-l pe fiul său Ivanco, despot.
Legăturile internaționale ale lui Dobrotici au fost deosebit de importante: era prieten cu Vladislav I al Țării Românești, cu Ivan Strațimir, menținea legături comerciale și diplomatice cu Veneția și Genova, avea legături politice și de rudenie cu împărații și aristocrația bizantină.
Regiunea Dobrogea, orașul Bazargic (Dobrich) și două sate din nordul Bulgariei sunt numite după el.
Referințe [modificare]
- ^ Nicolae Iorga, Notes d’un historien relatives aux événements des Balcans in Bulletin de la Section Historique de l'Academie Roumaine, Bucharest, 1913
- ^ P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, Ed. Corint, București, 2000
- ^ Васил Н. Златарски, История на българската държава през средните векове, Част I, II изд., Наука и изкуство, София 1970
- ^ Halil Inalcik, Dobrudja in Encyclopedia of Islam, II, Leiden, 1991
- ^ Gheorghe I. Brătianu, Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, ediția a II-a rev., Ed. Polirom, Iași, 1999, p. 366
| Predecesor: Balică |
Conducător al Dobrogei 1347 - 1366 |
Succesor: devine despot |
| Predecesor: Conducător al Dobrogei |
Despot al Dobrogei 1367 - 1386 |
Succesor: Ivanco |
|
|||||||||||||
