Os (anatomie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Os (dezambiguizare).

Osul reprezintă elementul de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă. Cel mai lung os este femurul piciorului, de obicei de peste 50 cm, iar cel mic este „scărița” din ureche.

Numărul oaselor se reduce la om, prin fuzionare, odată cu vârsta, de la 350 la un nou-născut la 206 la un adult.[1]

Rolul oaselor[modificare | modificare sursă]

Oasele, sau scheletul, au mai multe funcțiuni:

  • conferă corpului o formă și un suport;
  • reprezinta parghiile cu rol in miscare;
  • de producere a unor elemente figurate ale sângelui;
  • formeaza cavitati de protectie (cutia craniana, canalul vertebral, cutia toracica, bazinul);
  • depozit de saruri minerale;
  • reprezinta loc de insertie pentru muschi;
  • confera pozitia bipeda a omului.

Caracteristici esențiale ale oaselor[modificare | modificare sursă]

Structura osului[modificare | modificare sursă]

Osul este alcatuit din 2 tipuri de tesut:

  • [Tesut osos compact|Osul lung] - partea de mijloc a osului lung,numita corpul osului sau diafiza.La exterior exista o membrana numita periost,pe seama caruia osul creste in grosime.In interiorul diafizei avem un canal care strabate diafiza in lungimea ei,numit canal medular in care se gaseste maduva hematogena cu rol in producerea elementelor figurate ale sangelui(eritrocite,leucocite,trombocite).De mentionat faptul ca la copii toate oasele produc aceasta maduva si va avea o culoare rosie,la adult doar oasele late si va fi galbena iar la varstnici va fi gri-cenusie si va fi nefunctionala.
  • [Tesut osos sponginos] - extremitatile osului lung ,numite epifize .Formate din 95% tesut osos spongios la interior si 5% tesut osos compact spre exterior.Intre epifiza si diafiza se afla metafiza,sau cartilajul de crestere epifizo-diafizar pe seama caruia osul lung creste in lungime.Cresterea va fi dinspre epifize spre diafiza.Suprafata de articulare a epifizei este formata dintr-un strat subtire de tesut cartilaginos hialin.

Compoziția osului[modificare | modificare sursă]

Osul este format din 20% apa si 80% reziduu uscat.Este alcatuit dintr-o matrice organica solida ,care este intarita considerabil de depozitele de saruri de calciu. Matricea organica a osului- formata din 90-95% fibre de colagen,restul fiind substanta fundamentala ,impreuna constituind oseina. Fibrele de colagen se constituie in special de-a lungul linilor de tensiune si dau osului marea sa rezistenta la socuri.

Tipuri de oase[modificare | modificare sursă]

Oasele scheletului sunt împărțite în patru grupe:

  • oasele lungi, care sunt alungite, cu rolul de a amortiza șocurile. Acestea au o parte interioara, numită diafiză și două capete numite epifiză. Regiunile intre diafize si epifize se numesc metafiză. Oasele lungi sunt mai compacte decât celellalte oase. Din această categorie fac parte oasele membrelor, precum femurul, tibia si falangele.
  • oasele scurte, care sunt mai puțin compacte, destul de subțiri, mici. Exemple de așa oase sunt: oasele carpiene și metacarpiene, vertebre;
  • oasele neregulate, care au forme și dimensiuni variate, de exemplu: oasele bazinului.
  • oasele late, oase subțiri, curbate, de dimensiuni mici, exemple sunt: oasele pieptului, oasele craniului.
  • oasele pneumatice, in jurul foselor nazale, frontal, maxilar, sfenoid, etnoid.
  • in lungimea unui tendon-> rotula

Scheletul[modificare | modificare sursă]

Reprezinta totalitatea oaselor corpului uman asezate in pozitie anatomica. Format din : scheletul capului,trunchiului,scheletul membrelor si centurile membrelor.

Craniul[modificare | modificare sursă]

Oasele neurocraniului[modificare | modificare sursă]

  • Osul frontal 1 os
  • Osul etmoid 1 os
  • Osul sfenoid 1 os
  • Osul occipital 1 os
  • Osul parietal 2 oase
  • Osul temporal 2 oase

Oasele viscerocraniului[modificare | modificare sursă]

  • Osul lacrimal 2 oase
  • Osul nazal 2 oase
  • Cornetele nazale inferioare 2 oase
  • Vomerul 1 os
  • Osul maxilar 2 oase
  • Osul palatin 2 oase
  • Osul zigomatic 2 oase
  • Mandibula 1 os

Coloana vertebrală[modificare | modificare sursă]

Este alcătuită din 33-34 de vertebre:

  • Vertebre cervicale 7 (prima atlas,a doua axis)
  • Vertebre toracice 12
  • Vertebre lombare 5
  • Vertebre sacrale 5 unite formand osul sacru
  • Coccigele 4-5 unite intre ele

Cutia toracică[modificare | modificare sursă]

  • Vertebrele toracale 12
  • Stern
  • Coaste

Bazinul[modificare | modificare sursă]

  • Osul coxal 2 oase unite anterior intre ele formand simfiza pubiana
  • Osul sacru 5 vertebre sacrale unite intre ele si articulate lateral cu oasele coxale

Membrele superioare[modificare | modificare sursă]

  • Humerus
  • Radius
  • Cubitus(Ulna)
  • Oase carpiene
  • Oase metacarpiene
  • Falange

Membrele inferioare[modificare | modificare sursă]

  • Femur
  • Rotulă (Patelă)
  • Tibie
  • Peroneu (Fibula)
  • Oase tarsiene
  • Oase metatarsiene
  • Falange

Boli ale oaselor[modificare | modificare sursă]

  • Deformarile- Pot aparea la nivelul oricarui component al sistemului osos.Cele mai des intalnite sunt cele de la nivelul coloanei vertebrale: cifoza,lordoza si scolioza.
  • Cifoza reprezinta o exagerare a curburii coloanei vertebrale la nivel toracal si sacral.Privita in plan sagital, concavitatea va privii anterior.
  • Lordoza reprezinta o exagerare a curburii coloanei vertebrale la nivel cervical sau lombar.Privita in plan sagital,concavitatea va privii posterior.
  • Scolioza reprezinta o exagerare a curburii laterale a coloanei vertebrale putand aparea la orice nivel al acesteia.Privita in plan frontal,curbura va avea o directie laterala(stanga sau dreapta).
  • Fracturile- Se definesc ca o intrerupere a continuitatii anatomice a unui os.De regula survin in urma traumatismelor,dar si in cazul unor deficiente hormonale sau boli,cand pot fi spontane.
  • Entorsele- Se definesc prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulatii precum si a ligamentelor de vecinatate.Pot avea diverse grade de gravitate.Se asociaza frecvent cu sinovitele.
  • Luxatile- Se definesc ca fiind dislocarea elementelor componente ale unei articulatii,in special a suprafetelor de articulatie.Cele mai frecvente fiind luxatile articulatilor umarului si genunchiului.
  • Artritele- Se definesc ca fiind afectiuni articulare avand ca simptom edemul,inflamatia si durerea.Se cunosc peste 50 de afectiuni articulare,numite pe larg "boli reumatismale".Cauzele celor mai multe artrite sunt necunoscute ,darmulte dintre ele survin pe seama unor traumatisme sau procese infectioase.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Wie viele Knochen hat ein Mensch?”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]