Inimă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Cord” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Cord (dezambiguizare)
Inima umană: 1. Atriu drept; 2. Atriu stâng; 3. Vena cavă superioară; 4.Aorta; 5. Arteră pulmonară; 6. Venă pulmonară; 7. Valva mitrală; 8. Valva aortică; 9. Ventricul stâng; 10. Ventricul drept; 11. Vena cavă inferioară; 12. Valva tricuspidă; 13. Valva pulmonară
Desen de anatomie
Bătăile inimii, privit la tomografie prin rezonanţă magnetică

Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică. Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.

Evoluția inimii[modificare | modificare sursă]

Nevertebrate[modificare | modificare sursă]

Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc acest rol.

Multe nevertebrate, precum bivalvele, au un sistem circulator deschis, unde sângele circulă liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavități specializate, de unde este îndreptat către inimă și reeliberat în organism.

Vertebrate[modificare | modificare sursă]

Inimile peștilor sunt bicamerale: un atriu și un ventricul. La pești, sistemul este format dintr-un singur circuit. Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la inimă. Inima este unicul mușchi care se contractă ritmic, pe tot parcursul vietii.

Amfibienii și reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni și cel neoxigenat din organism intră prin atrii separate, și este trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător - aorta pentru cel oxigenat și artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală este esențială pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permițând astfel animalului o rată metabolică mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.

Crocodilii, păsările și mamiferele dețin inimi cu patru camere complet separate. Există astfel două „pompe”, una pentru atrii și una pentru ventricule. Se consideră că inima tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea a mamiferelor.

Structura[modificare | modificare sursă]

Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene.

Configurație externă[modificare | modificare sursă]

Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte și la stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. Prezintă: - trei fețe: o față ȋn raport cu scheletul toracic, o față ȋn raport cu diafragmul și o față ȋn raport cu plămânii; - trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior; - o bază; - un vârf.

Fața sternocostală intră ȋn raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (ȋn porțiunea superioară) și ventriculii (ȋn porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentați mai bine de ventricului drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței sternocostale este acoperită ȋn cea mai mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut ȋn porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar ȋn proțiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această fața, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng, respectiv drept. Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată preponderent de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărțiți prin intermediul șanțului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă și vena coronară medie. La nivelul feței diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul interventricular. Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată preponderent de o porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte fața pulmonară ȋntr-o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng. Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept. Marginile anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng și este orientat ȋn jos, ȋnainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară. Baza are o poziție ȋn sus, ȋnapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial ce o ȋmparte ȋn două porțiuni și anume: • O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; • O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv inferioară.

Configurația internă[modificare | modificare sursă]

Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici generale:

  • sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subțire și mai neted decât al ventriculilor;
  • dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
  • la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
  • fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
  • comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.

Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume:

  • dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor;
  • pereții sunt groși, neregulați, prezintă trabecule și cordaje tendinoase.


La 25 de ani inima se regenerează in proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%. Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:

Inima omului, de altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng, și ventricul drept și stâng.

Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se regenerează in proporție de ca. 50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se regenerează in proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%.

Inima omului[modificare | modificare sursă]

Poziţia inimii în corp.

Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 – 12 cm, și poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei si 275g la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinându-se de diafragmă.

Parametrii generali[modificare | modificare sursă]

Frecvența cardiacă normală este de 60-80 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4 l/min.
Presiunea:

  • sistolică - 115-140 mmHg
  • diastolică - de 75-90 mmHg
  • medie - Nu se face medie! E total eronat

Valorile sunt valabile pentru persoanele adulte!

Afecțiuni ale inimii[modificare | modificare sursă]

  1. Endocardite - inflamarea endocardului și a valvelor inimii.
  2. Miocardite - inflamații ale miocardului.
  3. Pericardite - inflamații ale pericardului.
  4. Insuficiența cardiacă - inima nu mai poate asigura o circulație normală a sângelui.
  5. Cardiopatia ischemică - apare ca o consecință a aterosclerozei coronariene, ceea ce are ca efect oxigenarea insuficientă a inimii.Este acompaniată de angina pectorală și duce în final, la infarctul miocardic (astuparea completă și definitivă a unei artere coronare)

Boli ale vaselor de sânge[modificare | modificare sursă]

  1. Ateroscleroza - îngroșarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în peretele vascular.
  2. Arteritele - inflamații ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
  3. Flebitele - inflamația venelor
  4. Tromboflebitele - inflamații ale venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene.
  5. Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la atrofii musculare, ulcerații ale gambelor, edeme cronice masive (picioare "de elefant")

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Inimă