Armata Roşie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”. |
Armata Roşie a fost termenul folosit pentru forţele armate ale Uniunii Sovietice între 1918 şi 1946. Denumirea datează din perioada războiului civil rus, când această armată era combatanta "Armatei Albe". Întregul nume era Armata Roşie a Muncitoriilor şi Ţăranilor. Din 1946, armata sovietică a URSS primeşte oficial numele de armată sovietică, totuşi în vorbirea informală continuă să fie denumită adesea "Armata Roşie".
Cuprins |
[modifică] Formarea
Armata Roşie a fost creată la 28 ianuarie 1918. La început, ţăranii şi muncitorii erau membri pe bază de voluntariat. Comandamentul a fost format din oficiali ai fostei armate imperiale care au hotărât să îşi ocupe funcţiile şi după Revoluţia din Octombrie, în 1917. Deoarece războiul civil lua amploare, Lenin a hotărât să introducă recrutarea obligatorie. În timpul războiului civil, Armata Rosie a ajuns la 5 milioane de persoane.
Organizarea Armatei Roşii a revenit lui Leon Trotsky, care înainte de revoluţie ocupase o funcţie în comitetul militar revoluţionar. Bolşevicii(comuniştii) aveau o influenţă notabilă în cadrul armatei. Primul Război Mondial a slăbit moralul armatei, producându-se dezertări zilnice. Comuniştii au încercat cu destul de mult succes să creeze o stare de spirit revoluţionară în locul patriotismului care se afla în declin.
Ansamblurile revoluţionare trebuiau să fie formate din “muncitori, soldaţi şi ţărani”, după cum spunea Partidul Bolşevic (comunist) . Cu câteva luni înainte de revoluţie, sute de unităţi ale armatei au participat la un congres militar ţinut la Petrograd ( astăzi Sankt Petersburg.
După ce Armata Roşie a fost creată, politica încorporării voluntare avea ca rezultat o armată instabilă şi indisciplinată. Trotsky a susţinut recrutarea obligatorie, păstrarea oficialilor ţarişti în funcţii şi comisariatul politic. A restabilit disciplina militară şi a făcut lucruri care au afectat tradiţiile. A explicat că armata nu putea fi dirijată de comitete revoluţionare alese de soldaţi şi a terminat spunând că tactica luptelor de gherilă care era practicată în anumite regiuni ale Rusiei este inadecvată pentru o luptă de o amploare ca aceea ce urma să înceapă.
Trotsky a traversat el însuşi fronturile cu un tren blindat, pentru mai mult de doi ani . Albii dominau regiunile meridionale ale fostului imperiu, Siberia şi o parte din Rusia şi o perioadă au primit ajutor de la aliaţii care triumfaseră în Primul Război Mondial. Albii au ajuns să ameninţe serios Moscova, dar au fost înfrânţi.
Odată terminat războiul civil, armata nu a mai evoluat până în anii ’30, când a reînceput să se dezvolte.
[modifică] Marele Război pentru Apărarea Patriei
În timpul celui de-al doilea război mondial, perioadă numită oficial "Marele Război pentru Apărarea Patriei" (Marele Război patriotic), industria de război sovietică s-a dezvoltat enorm. Armata Roşie a fost dotatä cu noi tunuri, antiaeriene, diferite tunuri de luptă, un tun antitanc şi avioane foarte competitive: MIG, Yak şi Il2. Lansatorul de rachete numit familiar "Katiuşa" sau "orga lui Stalin" era o armă de o mare putere distructivă. De asemenea, marina avea o foarte bunǎ dotare. Comandantul suprem al Armatei Roşii era însuşi Stalin,iar după el, în calitate de comisar al apǎrǎrii, Semion Timoşenko, considerat unul dintre cei mai mari strategi din istoria sovietică. Marele stat major era sub conducerea lui Gheorghi Jukov, care şi-a început cariera în timpurile ţariste şi obţinuse multe victorii contra Germaniei naziste. În anii de după război Armata roşie a fost redenumită Armata Sovietică.
Al doilea Război Mondial a însemnat pentru Armata Sovietică un enorm triumf şi în acelaşi timp, o mare pierdere de vieţi omeneşti (mai mult de 13 milioane). Şi-au pierdut viaţa în bătăliile de retragere duse pentru apǎrarea Stalingradului, (azi Volgograd) şi a Moscovei, iar mai apoi în retragerea nemţilor pînă la Berlin şi in luptele de la Kursk (Rusia, 1943) cunoscută ca fiind cea mai mare bǎtǎlie terestră din istorie. Au participat mai mult de doua milioane de soldaţi. Armata Roşie a fost prima în lupta de la Berlin, care a intrat in capitala germanǎ, iar soldaţii au arborat, simbolic, steagul roşu pe clǎdirea parlamentului(Reichstag)
[modifică] Războiul Rece
După terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, Armata Sovietică a fost o parte a Tratatului de la Varşovia, integrată de naţiunile care au rămas sub influenţa sovietică în Europa de Est. Armamentul său nuclear a crescut proporţional cu cel al Statelor Unite ale Americii. A invadat Ungaria în 1956 şi Cehoslovacia (1968) pentru a înăbuşi revoltele anticomuniste din aceste ţări. Ultimul război la care a participat a fost cel din Afganistan, între 1980 şi 1988, în sprijinul guvernului prosovietic din această ţară, care lupta împotriva unei revolte armate.
Dupa căderea regimului sovietic în 1991, Armata Sovietică a dispărut.
[modifică] Vezi şi
