Afacerea Dreyfus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Degradarea lui Alfred Dreyfus: insignele şi decoraţiile îi sunt smulse de pe uniformă, iar spada ruptă în două

Afacerea Dreyfus a fost un scandal politic care a divizat Franța în anii 1890 și la începutul anilor 1900. A implicat condamnarea pentru trădare în noiembrie 1894 a căpitanului de artilerie Alfred Dreyfus, un tânăr ofițer de artilerie care descendea din evrei alsacieni. Acesta a fost condamnat la închisoare pe viață pentru o presupusă transmitere a secretelor militare franceze către Ambasada Germaniei din Paris, fiind trimis într-o colonie penală în Insula Diavolului din Guiana Franceză, în carceră, unde a petrecut aproape 5 ani.

Doi ani mai târziu, în 1896, au apărut dovezi care îl identificau pe un maior al Armatei Franceze numit Ferdinand Walsin Esterhazy (fr) ca adevăratul vinovat. După ce înalți oficiali militari au mușamalizat aceste noi dovezi, o instanță militară l-a achitat pe Esterhazy în unanimitate din a doua zi de proces. Armata l-a acuzat pe Dreyfus și de alte infracțiuni bazate pe documente fabricate de ofițerul de contra-informații Hubert-Iosif Henry, care urmărea să reconfirme condamnarea primită de Dreyfus. Superiorii lui Hubert au acceptat aceste documente fără a le examina.

În 1899 Dreyfus a fost adus din Guiana la Rennes, pentru un alt proces. Scandalul politic și judiciar intern a divizat societatea franceză în două: cei care îl susțineau pe Dreyfus, precum Anatole France și Henri Poincare și cei care doreau condamnarea lui, precum Hubert-Joseph și Eduard Drumon, directorul și publicistul unui ziar anti-semit numit La libre Parole. În urma noului proces a fost condamnat la alți 10 ani de închisoare, dar i-a fost acordată o amnistie și eliberat.

Ulterior, toate acuzațiile împotriva lui Alfred Dreyfus a fost dovedite a fi neîntemeiate. În 1906 a fost exonerat de orice culpă și reinstalat ca maior al Armatei Franceze, ceea ce arată că Franța era o democrație liberală. A servit în armată în timpul Primului Război Mondial, terminând serviciul militar cu gradul de locotenent-colonel.

Afacerea Dreyfus a avut un impact foarte puternic asupra mass-mediei și literaturii franceze, fiind instrumentalizat și în lupta politică dintre stânga și dreapta franceză. Spre exemplu, Marcel Proust, care era evreu, era de partea lui Dreyfus și și-a ironizat personajele din romanul În căutarea timpului pierdut pentru aerul lor anti-dreyfusard.

În literatura română, un alt scriitor de origine evreiască, Mihail Sebastian, a comentat adesea această situație, precizând care era poziția adevărată a lui Marcel Proust, într-o polemică cu colegul său de generație, Anton Holban.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Adam, T., Afacerea Dreyfus: istoricul documentat al unui proces celebru, Editura T. Basilescu, 1898.

Legături externe[modificare | modificare sursă]