Incendierea Reichstagului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este parte a
seriei Nazism.
Nazi Swastika.svg

Organizații naziste Partidul Național Socialist
Sturmabteilung
Schutzstaffel
Waffen-SS
Hitlerjugend
Lebensborn
Nationalsozialistisches Kraftfahrkorps
Nationalsozialistisches Fliegerkorps


Nazismul în istorie Axa timpului - nazismul timpuriu
Puciul berii
Nürnberg
Cel de-al Treilea Reich
Holocaust
Noaptea cuțitelor lungi
Ajungerea lui Hitler la putere
Nur für Deutsche


Concepte naziste Glosar al celui de-al Treilea Reich
Programul Național Socialist
Politica rasială a Germaniei naziste
Führerprinzip
Lebensraum
Volk


Liste relevante Listă a liderilor și oficialilor Partidului Nazist
Listă de fasciști
Listă de cărți a lui Adolf Hitler
Listă de discursuri a lui Adolf Hitler


Partide politice și mișcări naziste în afara Germaniei Canadian National Socialist Unity Party
German-American Bund
Nasjonal Samling
Nationaal-Socialistische Beweging
National Socialist Bloc
National Socialist League


Forțele militare ale Germaniei Naziste Wehrmacht
Heer
Kriegsmarine
Luftwaffe


Subiecte conexe Nazism și religie
Misticism nazist
Neo-pagânismul german
Arhitectură nazistă
Artă degenerată
Salutul lui Hitler

Mein Kampf
Svastica
Mișcarea Völkisch
Puritate rasială
Rasa ariană
Nazism și rasă
Antisemitism
Führer
Distincții și decorații ale Germaniei naziste
Neo-Nazism
Fascism
Fascism și ideologie
Neo-Fascism

Editați

Incendierea Reichstagului a fost un moment cheie în consolidarea Germaniei naziste. În seara zilei de 27 februarie 1933, după ora 21, pompierii berlinezi au fost alertați că edificiul parlamentului german Reichstag era în flăcări. Incendiul a izbucnit în sala dezbaterilor și, până la sosirea pompierilor, flăcările au cuprins și Camera Deputaților. În clădire a fost găsit Marinus van der Lubbe, un revoluționar comunist olandez, un cărămidar șomer, sosit recent în Germania pentru a-și continua ostentativ activitățile politice. Naziștii s-au folosit de incendiu ca să-i învinuiască de complot antiguvernamental pe comuniști. Ca urmare, 4.000 de comuniști au fost arestați. Cu mai puțin de o lună mai devreme, Adolf Hitler, cancelar prin numire, a insistat pe lângă președintele Germaniei, Paul von Hindenburg, să promulge un decret împotriva partidului comunist.

Între timp, ancheta împrejurărilor incendiului de la Reichstag continua, național-socialiștii (naziștii) fiind nerăbdători să-i „deconspire” pe comuniști. La începutul lui martie 1933 au fost arestați trei bărbați, urmând a face parte din lotul de inculpați în intens mediatizatul „proces Leipzig”. Cei trei erau bulgarii Gheorghi Dimitrov, Vasil Tanev și Blagoi Popov. Poliția prusacă avea anumite informații că aceștia ar fi fost membri marcanți în Partidul Comunist. Ulterior s-a aflat că Dimitrov era coordonatorul operațiunilor Cominternului pe plan european.

Vezi și [modificare]