Trădare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Trădare (în limba română veche și hiclenie, hainie, hainlâc, predanie), este denumită fapta de a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. [1]

Plutarh susține în lucrarea sa Viețile paralele ale oamenilor iluștriIulius Cezar ar fi exclamat: "Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători" (în latină Proditionem amo, sed proditores odi).

Legislația română[modificare | modificare sursă]

În Codul penal al României, partea specială, la articolul 156, este prevăzută infracțiunea de Trădare prin ajutarea inamicului. [2] Aceasta constă în fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățnie, domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război, predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale armatei române sau care servesc apărării; predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului; procură dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel; trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni, care sunt de natură să favorizeze activitatea dușmanului, ori să slăbească puterea de luptă a forțelor armate române sau a armatelor aliate. De asemenea, este aceeași infracțiune, dacă cetățeanul român sau persoana fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război, luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi.

O altă infracțiune contra siguranței statului o reprezintă Trădarea prin transmitere de secrete, prevăzută la articolul 157 din Codul penal al României: [3] Infracțiunea constă în transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deținerea de asemenea documente de către aceia care nu au calitatea de a le cunoaste, un scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvârsite de un cetățean român sau o persoană fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român.

Dacă făptașul nu e cetățean român sau o persoană fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, aceeași faptă este considerată spionaj.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEXonline: Trădare
  2. ^ Tradarea prin ajutarea inamicului
  3. ^ Trădarea prin transmitere de secrete

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Bălan: Istoria trădării la români, 2 volume, 800 p., ediția a II-a Editura Eurostampa, Timișoara, 2002, (ed- a III-a 2010)

Legături externe[modificare | modificare sursă]