Tiamină

Identificare
Tiamină
Formula structurală a tiaminei
Modelare spațială a moleculei de tiamină
Nume IUPAC	clorură de 3-((4-amino-2-metil-5-pirimidinil)metil)- 5-(2-hidroxietil)-4-metiltiazol
Alte denumiri	Vitamina B₁ Aneurină Vitamina antiberiberică
SMILES
Număr CAS	59-43-8
ChEMBL	CHEMBL1547
PubChem CID	1130
Informații generale
Formulă chimică	C₁₂H₁₇N₄OS⁺
Aspect	Pulbere incoloră cu miros caracteristic
Masă molară	265,35 g/mol
Punct de topire	248°C (se descompune)
Solubilitate	Solubilă în apă și solvenți polari
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Tiamina sau vitamina B₁, cunoscută și sub numele de aneurină datorită proprietăților sale antinevritice, este o vitamină hidrosolubilă din complexul vitaminic B. Supranumită și "vitamina bunei dispoziții" sau "vitamina performanței intelectuale", vitamina B₁ este indispensabilă sănătății fizice și psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar și la nivelul mușchilor și chiar al inimii.^[1]

Istorie

În 1910, savantul japonez Umetaro Suzuki a descoperit o fracțiune activă a vitaminei, în timpul cercetărilor sale asupra efectelor tărâțelor de orez în cazul pacienților cu beri-beri. El a patentat-o ca acid aberic, mai târziu orizanină. În 1935, acest compus a fost rafinat și corect descris ca tiamină.

În 1911, biochimistul polonez Kazimierz Funk a izolat substanța antinevritică din tărâțele de orez, pe care el a numit-o vitamină, din cauza grupării amino conținute. Chimistul olandez Barend Coenraad Petrus Jansen și colaboratorul său apropiat, Willem Frederik Donath, au izolat și cristalizat agentul activ în 1926,^[2] a cărui structură a fost determinată de Robert Runnels Williams, un chimist american, în 1934.^[3] Tiamina a fost sintetizată în 1936 de același grup.

Proprietăți fizice

Vitamina B₁ este sensibilă la acțiunea căldurii, în mediu umed, la lumină și pH neutru și alcalin.^[4] Este degradabilă la fierbere sau coacere.^[5] De asemenea, este anihilată rapid în contact cu zahărul, cofeina, taninurile conținute în anumite plante, alcoolul și nicotina. Rafinarea cerealelor (decorticarea) și tratarea fructelor cu sulfiți distrug vitamina B₁.^[6]

În ser circulă în parte legată de albumină. Până la 85% din cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se elimină prin urină.^[7]

Rol

Sub formă de pirofosfat (TPP), vitamina B₁ are rol de coenzimă în reacțiile de decarboxilare, esențiale pentru metabolismul protidic și glucidic.^[8] Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală și mielinizarea nervilor periferici.^[9] Un alt tip de conexiune între vitamina B₁ și sistemul nervos implică rolul său în producția de acetilcolină. Această moleculă, un neurotransmițător, este folosită de sistemul nervos ce transmite mesaje între nervi și mușchi. Acetilcolina nu poate fi produsă fără un aport adecvat de vitamina B₁.^[10]

Vitamina B₁ diminuează durerea resimțită (adjuvant în tratarea zonei zoster).^[11]

DZR

Doza zilnică recomandată (DZR) de vitamina B₁ este de la 0,4 la 1,2 mg pe zi pentru copii, de 1,3 mg pentru adolescenți și pentru femei, și de 1,5 mg pentru subiecții de sex masculin; ele sunt mai ridicate în caz de sarcină, de alăptare și, de asemenea, în caz de alcoolism cronic (deoarece atunci, necesitățile cresc în timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficiente).

Surse de tiamină

Cea mai bogată sursă în vitamina B₁ o constituie drojdia de bere. Printre sursele bogate în vitamina B₁ se numără carnea de porc, ficatul de vită, anumite specii de pește (țiparul, tonul), cerealele integrale (tărâțele) și pâinea din cereale integrale (pâinea neagră, din tărâțe), orezul brun (nedecorticat), semințe de floarea-soarelui, nuci, alune, legume uscate (fasole, linte) și cartofi.^[12]

Carența vitaminei B₁

Carența vitaminei B₁ apare în special în cazul consumului excesiv de dulciuri, de orez decorticat, de alcool, și în caz de surmenaj și de boli infecțioase. Această carență determină: afecțiuni cardiace, afecțiuni cerebrale, anorexie, anxietate, astenie, confuzie mintală, depresie, diminuarea memoriei, gastrită, insuficiență hepatică, lipsă de coordonare motorie, nevralgii, polineuropatii, scăderea imunității, scăderea tonusului muscular, tulburări ale vederii, tulburări psihice severe.

O carență gravă de vitamina B₁ provoacă boala beri-beri, comună în țările în curs de dezvoltare, unde orezul este alimentul de bază. Boală rară în țările industrializate, ea nu se întâlnește decât la persoanele care au o alimentație foarte dezechilibrată, ca alcoolicii sau unele persoane în vârstă. Beri-beri se manifestă mai întâi printr-o oboseală și o pierdere în greutate. Boala poate evolua în continuare sub două forme:^[13]

beri-beri uscat, care afectează, în principal, nervii și mușchii, are ca simptome principale o amorțire, o senzație de arsură a gambelor și o atrofie musculară. În cazurile mai grave, bolnavul nu mai poate merge, nici chiar să se mai ridice în picioare.
beri-beri umed, se traduce în principal printr-o insuficiență cardiacă: inima nemaiajungând să-și joace corect rolul de pompă, venele se congestionează și apar edeme pe gambe și uneori pe trunchi și pe față. În absența tratamentului, tulburările de ritm cardiac și o evoluție rapidă a insuficienței cardiace pot avea un deznodământ fatal.

Vitamina B₁ și diabetul zaharat

Benfotiamina reprezintă forma liposolubilă a vitaminei B₁. Această substanță este mult mai bine absorbită în organism în comparație cu cantități egale de vitamină B₁ hidrosolubilă.^[14] După absorbția la nivel intestinal, benfotiamina va fi transformată în vitamina B₁ care este substanța activă.

Aproximativ 75% din pacienții cu diabet zaharat atât tip 1 cât și tip 2 prezintă o carență demonstrată de vitamina B₁.^[14] Această carență are trei cauze: aport scăzut de vitamina B₁ datorită unei alimentații deficitare, clearance-ul renal ridicat datorat unui defect de reabsorbție a tiaminei la nivelul tubului contort proximal, precum și consum ridicat de tiamină, aceasta fiind implicată în metabolizarea glucozei și neutralizarea stresului oxidativ (ambele crescute la diabetici).

Benfotiamina corectează această carență în vitamina B₁, având rol protector vascular și organic al inimii, creierului, nervilor și ochilor persoanelor cu diabet zaharat.^[14]

Excesul de vitamina B₁

Excesul de vitamina B₁ se elimină rapid prin urină. Această vitamină nu se stochează în organism.^[6] Singurele cazuri cunoscute de supradoză de tiamină sunt cele prin injectarea de tiamină. Injectarea tiaminei poate duce la reacții anafilactice.^[1]

Administrarea unei doze de 100 de ori mai mare decât cea recomandată poate duce la: afectarea sistemului respirator, insomnii, slăbiciune generală, accelerarea pulsului, dureri de cap, iritabilitate.^[15] În cazuri extreme, o supradoză de vitamina B₁ poate fi fatală.^[15] De asemenea, vitamina B₁ în exces poate duce la pierderea din organism a celorlalte vitamine din complexul B.

Note

^ ^a ^b Paula Rotaru (31 decembrie 2013). „Vitamina B1”. Ce se întâmplă Doctore?.
^ B. C. T. Jansen, W. F. Donath (1926). On the Isolation of the anti-beri-beri Vitamin (PDF). 29. Amsterdam: Proc. K. Acad. Wet. p. 1390–1400.
^ R. R. Williams, J. K. Cline (1936). „Synthesis of vitamin B₁”. Journal of the American Chemical Society. 58 (8): 1504–1505. doi:10.1021/ja01299a505.
^ „Vitamina B1 - tiamina”. PCFarm.ro.
^ „Vitamina B1”. Synevo.
^ ^a ^b Amina Bunescu. „Vitamina B1 - vitamina antinevritică”. Venus. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.
^ D. P. Naidoo, A. Bramdev, K. Cooper (1991). „Wernicke's encephalopathy and alcohol-related disease”. Postgrad. Med. J. (67): 978–981.
^ „Thiamin”. Linus Pauling Institute.
^ G. F. M. Ball (2004). Vitamins: Their Role in the Human Body (PDF). Oxford: Blackwell Publishing Ltd. p. 133–187. Arhivat din original (PDF) la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.
^ „Cum funcționează VITAMINA B1”. Scientia.ro. 8 iunie 2010.
^ „Complexul vitaminic B - rol si alimentatie”. SfatulMedicului.ro.
^ Ana-Maria Iordan (7 noiembrie 2007). „Vitamina B1 (Tiamina)”. eMedOnline.ro. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.
^ „Beri beri (boala)”. SfatulMedicului.ro.
^ ^a ^b ^c „Carenta vitaminelor B1 si B6 duce la apariția unor boli neurologice importante”. Sănătatea TV. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.
^ ^a ^b „Vitamina B1 - Tiamina”. ROmedic.

Legături externe

PubChem

[csid-1] Paula Rotaru (31 decembrie 2013). „Vitamina B1”. Ce se întâmplă Doctore?.

[2] B. C. T. Jansen, W. F. Donath (1926). On the Isolation of the anti-beri-beri Vitamin (PDF). 29. Amsterdam: Proc. K. Acad. Wet. p. 1390–1400.

[3] R. R. Williams, J. K. Cline (1936). „Synthesis of vitamin B₁”. Journal of the American Chemical Society. 58 (8): 1504–1505. doi:10.1021/ja01299a505.

[4] „Vitamina B1 - tiamina”. PCFarm.ro.

[5] „Vitamina B1”. Synevo.

[venus-6] Amina Bunescu. „Vitamina B1 - vitamina antinevritică”. Venus. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.

[7] D. P. Naidoo, A. Bramdev, K. Cooper (1991). „Wernicke's encephalopathy and alcohol-related disease”. Postgrad. Med. J. (67): 978–981.

[8] „Thiamin”. Linus Pauling Institute.

[9] G. F. M. Ball (2004). Vitamins: Their Role in the Human Body (PDF). Oxford: Blackwell Publishing Ltd. p. 133–187. Arhivat din original (PDF) la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.

[10] „Cum funcționează VITAMINA B1”. Scientia.ro. 8 iunie 2010.

[11] „Complexul vitaminic B - rol si alimentatie”. SfatulMedicului.ro.

[12] Ana-Maria Iordan (7 noiembrie 2007). „Vitamina B1 (Tiamina)”. eMedOnline.ro. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.

[13] „Beri beri (boala)”. SfatulMedicului.ro.

[stv-14] „Carenta vitaminelor B1 si B6 duce la apariția unor boli neurologice importante”. Sănătatea TV. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2015.

[romedic-15] „Vitamina B1 - Tiamina”. ROmedic.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]