Dicomes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dicomes a fost un rege al geților (a doua jumătate a secolului I î.Hr.), a cărui stăpânire includea câmpia Munteniei, sud-estul Transilvaniei și sudul Moldovei și care a stăpânit după moartea lui Burebista.

S-a amestecat în luptele interne de la Roma, ajutându-l pe Marc Antoniu împotriva lui Octavianus (Plutarch; Antonius, 63.4). Dintre aliații lui Antonius, Rhoemetalces, regele Traciei și Deiotarus regele Paflagoniei, văzând că victoria îi aparține lui Octavianus, au trecut de partea acestuia.

Nu toți aliații acestuia s-au făcut, însă, vinovați de trădare. Printre cei care au luptat până la capăt se aflau și dacii lui Dicomes care, scrie Plutarch „îi făgăduise (lui Antoniu) că-l va ajuta cu armată numeroasă”.[1]

Luați prizonieri de Octavian, oștenii daci ai lui Dicomes sunt duși la Roma (31 î.Hr.) și puși să lupte în arenă, ca gladiatori, împotriva unor captivi suebi. (Cassius Dio :LI; 22).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Plutarch, Plutarch's Lives, Antony, Chapter 63.4Plutarch, Plutarch's Lives, Antony, Bernadotte Perrin, Ed., London, 1920

Sursă[modificare | modificare sursă]