Balaur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Balaur (dezambiguizare).
Balaur pe insula Sentosa

Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifică trei tipuri de balauri în mitologia românească [1]:

  • de apă - cel care trăiește în fântâna satului și care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe.
  • de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"
  • de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar

În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar defini o ființă imaginară un amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc.

Balaur în mitologia și cultura europeană[modificare | modificare sursă]

Templul Hui-an (Taiwan), având capete de dragoni (aducători de noroc în cultura chineză)
Steagul Wales
O Bicicletă cu dragon în Indonezia

Istorisirile cu balauri sunt amintite deja în timpurile vechi a Mesopotamiei și Egiptului antic preluat de greci, iar ulterior de romani.
Unii fac legătura dintre balaur și animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate cu o mare probabilitate și în lumea antică.
Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din Antichitate.

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

Daca o căutam in limba greaca, etimologia cuvântului ( drakon "cel ce te fixează cu privirea" ) ar defini o ființa imaginara, o combinație intre șarpe, crocodil si leu, o ființa cu unul sau mai multe capete care scuipa foc.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii sunt monstruoși, au de la 2 pana la 9 capete fiecare cu cate o limba de foc, cu gheare lungi și puternice și o coada pe măsura monstruozității lor și uneori chiar și aripi. Unii dintre aceștia aveau un aspect cu totul diferit. La aceștia din urma, corpul este asemănător cu al șerpilor. El este acoperit cu solzi roșii, verzui sau galbeni. După alte povestiri balaurii ar fi fost pe jumătate oameni, jumătate șarpe cu solzi de peste. În Munții Apuseni se crede ca are capul unui cal și corpul unui șarpe, iar in alte zone romanești, are capul unui taur.

Apariția balaurilor[modificare | modificare sursă]

După cum afirma Elena Niculita-Voronca, poporul roman este de părere ca balaurul se face din șarpe, cu condiția ca timp de 7-12ani acesta sa nu fi fost văzut de nimeni si sa nu fi muscat pe nimeni. Atunci el este înzestrat cu picioare și aripi. Când iese din pădure, copacii se dau în laturi, iar balaurul se ridica în nori. Are capacitatea de a înghiți și un copil și are solzi de peste de mărimea unei palme.

Legenda Sf. Gheorghe și balaurul[modificare | modificare sursă]

În multe icoane creștine Sf. Gheorghe este adeseori înfățișat calare, învingându-și sulița intr-un balaur, uneori făcându-și apariția o tunară femeie, care urmărește de la mare distanța sângerosul război. În interpretare obișnuita se spune ca balaurul sau dragonul îl reprezintă atât pe Satana, cat și pe Imperiul Roman, femeia din fundal fiind nimeni alta decât Alexandra, șotia împăratului Diocletian. Este spus ca aceasta legenda ar fi fost adusa pe tărâmurile europene de către cruciați. Cea mai veche reprezentare a acestei scene este o icoana din Capadochia, de la începutul secolului al XI-lea, iar cel mai vechi document care atesta aceasta confruntare apare intr-un text georgian din secolului al XI-lea.

Potrivit povestirii, un balaur, dragon sau crocodil își făcuse culcuș deasupra izvorului ce oferea apa orașului Silene. Pentru a putea avea apa, persoanele din acea regiune l-au înduplecat pe balaur oferindu-i mai întâi cate o oaie și apoi cate o fecioara. Femeia ce urma sa fie sacrificata era aleasa prin tragere la sorti. Intr-o zi, destinul a decis sa fie jertfita o prințesa. Chiar dacă tatăl ei a protestat, fata a fost adusa în fata balaurului, însă chiar atunci și-a făcut apariția Sf. Gheorghe. Acesta s-a aparat cu semnul crucii, a înfruntat și a ucis lighioana, salvând-o astfel de la moarte. Uimiți de aceasta fapta, locuitorii din Silene au parazit credința lor păgână și s-au convertit la creștinism. În povestirile romantice din Evul Mediu, sulița cu care Sf. Gheorghe a ucis balaurul purta numele de Ascalon, de la orașul Ashkelon din Levant.

Lupta dintre bine și rău[modificare | modificare sursă]

In mitologie sunt istorisiri cu lupte cu balauri ca de exemplu:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tudor Pamfile, Mitologie românească pag. 292 -294, ISBN 973-571-219-9

Surse[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Drache