Lacul Amara, Ialomița

Pentru alte sensuri, vedeți Lacul Amara.

Lacul Amara
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)

Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția	Județul Ialomița România
Cel mai apropiat oraș	Amara
Coordonate	44°36′33″N 27°20′20″E () / 44.60917°N 27.33889°E
Suprafață	1,32 km²
Modifică date / text

Lacul Amara este un lac natural, fost liman fluviatil^[1] barat cu aluviuni, situat într-o depresiune (Crivaia), care este veche matcă a râului Ialomița, care nu mai are actual legătură cu râul.

Nu trebuie confundat cu Lacul Amara din Buzău.

Așezare

Lacul este situat pe traseul drumului Slobozia - Buzău în apropierea localității Amara din Județul Ialomița.

Se încadrează în partea estică a unității structurale Platforma Moesică^[2].

Caracteristici generale

Lacul are forma literei S, suprafața sa atinge 132 ha, volum acestuia fiind de 2,6 milioane de metri cubi, aria acestuia având o lungime de 4,2 km și o lățime între 200 și 800 m. Adâncimea maximă actuală este de 3 m.

Lacul este proprietate de stat fiind în administrarea RA Apele Romane -SGA Ialomița^[3].

Alimentare

Este alimentat cu ape de șiroire (precipitații) care spală eflorescențele produse la suprafața rocilor din Câmpia Română și de către apele subterane (freatice) încarcate de săruri (predominant sulfați și cloruri). Sulfatul de magneziu si sulfatul de sodiu, dizolvate în mare cantitate în apa lacului, îi dau gustul foarte amar care maschează gustul sau sărat. Prin lipsa alimentării constante cu apă dulce tot timpul anului și prin procesul de evaporare pe fondul climatului uscat, a crescut concentrația în săruri a apei.

Lacul a prezentat o tendință de creștere a nivelului începând cu perioada 1965-1966. Valori de peste 4 m adâncime au fost atinse în anii 1970-1971; pentru a împiedica inundarea terenurilor și a construcțiilor din apropiere a fost construit un canal pentru evacuarea apei in exces. Aceastã mãsura a avut o mare influență negativă asupra salinității apei: dacă în 1887 concentrația de săruri a apei era de 89,45 g/l, în 1976 aceasta ajunsese la 7,7 g/l, ceea ce a favorizat dezvoltarea unei faune specifice apelor dulci. Concomitent s-a produs și reducerea proprietăților curative ale apei și nămolului, precum și scăderea rezervei de nămol.

Nămolul sapropelic

Este negru (în contact cu aerul devenind cenușiu), unsuros, sărat și are un miros foarte puternic de hidrogen sulfurat. El conține 41% săruri anorganice, 39 % substanțe organice și 20 % apă.

Substanțele pe care le conține sunt: sulfat de sodiu, de calciu, de fier sau de magneziu; clorură de sodiu; hiposulfit de sodiu; hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu sau de calciu; sulf liber; acetat de sodiu; nitrat de amoniu; acid formic, glutamic butiric, propilic, clorofil-rezorcin, pirocatechin si erin.

Grosimea stratului de nămol este de 30-60 cm.

Lacul Amara ca arie protejată

Este o arie protejată specială ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip avifaunistic). Situl găzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate, fiind arie de protecție specială avifaunistică^[4]. Situl este important pentru populațiile cuibăritoare și în perioada de migrație^[2].

S-au regăsit astfel în zona Lacului Amara^[5]: 10 specii de păsari care necesită conservare: egreta mică, stârcul cenușiu, barza albă, lebada de vară, eretele de stuf, chira de baltă etc.), 30 de specii de păsări care necesită o protecție strictă (corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc.) și 14 specii de păsări de interes comunitar.

Din punct de vedere fitogeografic, lacul se înscrie în subzona de vegetație naturală a stepei, mult modificată în prezent datorită agriculturii și pajiștilor antropice^[2].

Vezi și

Note

^ „Destinații turistice din România-Lacul Amara din Muntenia”. Arhivat din original la 7 iunie 2012. Accesat în 29 martie 2012.
^ ^a ^b ^c „Natura200 în România”. Arhivat din original la 13 martie 2013. Accesat în 29 martie 2012.
^ „Formular standard Natura 2000 Lacuri Fundata și Amara” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 martie 2016. Accesat în 29 martie 2012.
^ Protected planet Net-Delimitarea areiei protejate
^ „Portalul trip.ro”. Arhivat din original la 3 noiembrie 2013. Accesat în 29 martie 2012.

Legături externe

[1] „Destinații turistice din România-Lacul Amara din Muntenia”. Arhivat din original la 7 iunie 2012. Accesat în 29 martie 2012.

[natura-2] „Natura200 în România”. Arhivat din original la 13 martie 2013. Accesat în 29 martie 2012.

[3] „Formular standard Natura 2000 Lacuri Fundata și Amara” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 martie 2016. Accesat în 29 martie 2012.

[4] Protected planet Net-Delimitarea areiei protejate

[5] „Portalul trip.ro”. Arhivat din original la 3 noiembrie 2013. Accesat în 29 martie 2012.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

v d m Lacuri din România
Lacuri de acumulare	Aroneanu Arpașu Belci Bezid Bolboci Brădișor Breazova Bucecea Budeasa Buhui Călimănești Cândești Chirița Cinciș Ciric I Ciric II Ciric III Ciurbești Colibița Dorobanț Drăgan Dridu Ezăreni Fântânele Frumoasa Gălățui Geaca Golești Gura Apelor Gura Râului Hălceni Izbiceni Izvorul Muntelui Leșu Lugaș Măneciu Mesteacănul Mihăileni Mihoești Motru Movileni Mozacu Oașa Obrejii de Căpâlna Paltinu Pecineagu Poiana Uzului Răcăciuni Râușor Rediu Rogojești Rusănești Salcia Săcele Sărulești Scropoasa Secu Silagiu Siriu Solești Someșul Cald Stânca-Costești Strâmtori Surduc Șuta Tarnița Tău Târgu Jiu Valea lui Iovan Valea de Pești Vădeni Văliug Văsălatu Vâlsan Vârșolț Vida Vidra Vidraru Voila Zetea
Lacuri carstice	Albastru Dracului, CS Iezerul Ighielului Învârtita Ochiul Beului Ursu
Lacuri glaciare	Ana Avrig Bâlea Bucura Buda Buhăescu I Buhăescu II Buhăescu III Buhăescu IV Capra Călțun Ciumfu Mare Ciumfu Mic Florica Galbena IV Galeșul Gâlcescu Hârtop I Hârtop II Hârtop V Iezer, Făgăraș Iezer, Rodna Iezeru Mare Izvorul-Mușeteică Jgheburoasa Judele Lala Mare Lala Mic Latorița Lia Mănăstirii Peleaga Pietrele Podragu Podrăgel Roșiile Scărișoara Galbenă Stânișoara Ștevia Șureanu Tăul Agățat Tăul Păpușii Tăul Porții Tăul Țapului Tăurile Custurii Urlea Valea Rea Viorica Vulturilor Zănoaga Mare Zârna
Lacuri și limanuri naturale	Babadag Bălătău Balta Albă Balta Lată Balta Neagră Bascov Bârcă Becicherecu Mic Belciug Berești Bistreț Brateș Bugeac Căldărușani Cătușa Cernica Cetățele Chitila Cicoș Cilieni-Băilești Cotu Morii Cuejdel Curiacul Dracului, HG Dunăreni Fărăgău Fundata Galbeni Izbiceni Jirlău Jijila Lilieci Mangalia Moftinu Mic Mogoșoaia Mujdeni Nebunu Pângărați Pețea Potcoava Preajba-Făcăi Rat Razim Râtu Crișului Râtu Mare Roșu Rotundu Rovina Satchinez Siutghiol Snagov Strachina Strejești Suhaia Șoimoș Știucilor Șurianul Tatlageac Tătarilor Tăul Băgău Tăul Zânelor Tetila Traian Trei Iezere Țigănești Vaduri Verbunci Zagra Zăton, BR
Lacuri și limanuri sărate	Amara, BR Amara, IL Durgău Ocna Sibiului Rodeanu Sinoe Tașaul Tătaru Techirghiol Ursu
Lacuri vulcanice	Sfânta Ana
Lacuri din București	Băneasa Cișmigiu Colentina Dâmbovița Dobroești Filaret Floreasca Fundeni Grivița Herăstrău Morii Pantelimon Plumbuita Străulești Tei Tineretului Titan Văcărești
Lacuri dispărute	Belci Boian Crapina Greaca Hergheșceu
Articole conexe	Limanurile dobrogene
Lista este în curs de completare. Va rugăm să contribuiți la întregirea ei.