Limanul Razim
Limanul Razim sau Razelm (în antichitate Halmyris, în evul mediu Iancina) este o lagună formată pe litoralul Mării Negre prin bararea de către cordoane litorale a golfului antic. Cu 394,30 km², este întinderea de apă cea mai vastă din complexul lagunar înconjurător de 731 km². Adâncimea maximă este de 2,80 metri[1].
Poziție geografică[modificare | modificare sursă]
Acest liman se află în estul României, în județul Tulcea din Dobrogea, în vecinătatea litoralului Mării Negre.
Înainte de îndiguirile efectuate în anii 1980, limanul comunica cu Marea Neagră - la nord prin gura Periteașca și la sud prin gura Portița - aceste căi de migrație fiind foarte importante pentru speciile de pește care veneau să-și depună icrele în limane. Primind apă dulce din Dunăre prin brațul Sfântu Gheorghe și prin intermediul canalelor Dranov și Dunavăț, limanul a devenit, după închiderea gurilor, un lac de apă dulce [2]. În nordul lacului se află insula Popina declarată rezervație naturală.
Fauna[modificare | modificare sursă]
Limanul are diverse specii de pești și păsări, fiind un ecosistem acvatic, dar acesta a fost profund modificat de intervențiile umane din anii 1980 (care nu au ținut cont de avizul hidrologilor și biologilor), astfel că limanul, transformat treptat în lac de apă dulce, și-a pierdut rolul de adăpost pentru reproducerea peștilor marini, iar speciile situate în vârful rețelei trofice s-au împuținat, lăsând să prolifereze cele situate la bază precum țânțarii Culex pipiens.
Clima[modificare | modificare sursă]
Clima regiunii este temperat-continentală cu influențe climatice pontice. Temperatura medie anuală are valori ridicate de aproape 11 °C, iar precipitațiile au valori mici, 400-450 mm/anual. Este cel mai mare lac din România.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Mic Dicționar Enciclopedic Editura Științifică și Enciclopedică.
- Ioan Mărculeț (coord.), Superlativele României. Mică enciclopedie, Ed. Meronia, București, 2010.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Grigore Antipa : Marea Neagră, Academia Română, București, 1941, pp. 55-64 ; Petre Gâștescu și Romulus Știucă, Delta Dunării, CD-Press, București 2008, ISBN 978-973-1860-98-9, pp. 32-37 și 84.
- ^ Petre Gâștescu, Romulus Știucă, Delta Dunării, ed. CD-Press, 2008, ISBN 978-973-1760-98-9, pp. 84, 326, 351
Vezi și[modificare | modificare sursă]
