Peloid

Peloidele sau nămolurile terapeutice sunt substanțe formate în procesele naturale sub influența fenomenelor geologice și care, în stare fin dizolvată și în amestec cu apa (nămoluri), se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau proceduri locale.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

În funcție de compoziție[modificare | modificare sursă]

Sedimente curative[modificare | modificare sursă]

Biolitice

organice

turbă

nămoluri organice

de putrefacție = gytya

de semi-putrefacție = sapropel

anorganice

nămolul de izvor

șlicuri

crete și calcar

silicate

Abiolitice

argile șidrate

loess-uri

Pământuri curative (roci de sedimentare)[modificare | modificare sursă]

Luturi și marne
Tufuri calcaroase

În funcție de origine[modificare | modificare sursă]

Nămoluri sapropelice
Nămoluri de turbă
Nămoluri minerale

Nămolurile sapropelice[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Nămol sapropelic.

Sunt depozite negre bogate în hidrosulfură de fier coloidală, plastice și unsuroase, ce se găsesc pe fundul unor locații cu dinamică redusă a apelor de profunzime. Apar din acțiunea microorganismelor în lipsa oxigenului asupra solului florei și faunei acvatice. Au conținut în substanțe organice > 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Clasificare:

Marine
De limane și lacuri litorale
De lacuri continentale
Nămoluri fosile
De depozit în izvoarele sulfuroase

Nămolurile de turbă[modificare | modificare sursă]

Rezultă din descompunerea micobiologică a resturilor vegetale accumulate pe fundul unor mlaștini. Au conținut în substanțe organice > 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Nămolurile minerale[modificare | modificare sursă]

Apar prin sedimentarea sărurilor unor izvoare cu caracter sulfuros, feruginos, carbogazos. Au conținut în substanțe organice < 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Structura peloidelor (nămoluri terapeutice)[modificare | modificare sursă]

Faza lichidă[modificare | modificare sursă]

Este soluția de imbibiție. În funcție de proporția acesteia se împart în:

slab hidratați cu ponderea umidității mai mică de 37%.
mediu hidratați cu ponderea umidității între 37% și 40%.
puternic hidratați cu ponderea umidității peste 40%.

După ionii care predomină poate avea caracter diferit:

Faza solidă[modificare | modificare sursă]

Cuprinde substanțe minerale sau organice în stare coloidală cu structură:

cristalină compusă din săruri insolubile în apă (sulfatate sau silicate).
argiloasă formată din dioxizi de siliciu și cantități mici de oxizi.

Conține substanțe:

organice: hidrați de carbon, lipide, proteine și aminoacizi, acizi humici și sărurile lor (frenatori enzimatici), ceruri, rășini (componente bituminoase).
anorganice: Sulfați sau carbonați de calciu, bioxid de siliciu, hidrosulfură de fier.

Are un conținut bogat de vitamine de grup B și C produse de bacterii.

Faza gazoasă[modificare | modificare sursă]

Este reprezentată de gaze dizolvate precum CO2, H2S, CH4, H2.

Proprietățile peloidelor[modificare | modificare sursă]

Greutatea specifică : este maximă la cele puternic mineralizate și minimă la cele de turbă.
Granulația: se referă la mărimea particulelor solide și la gradul lor de dispersie.
Plasticitatea: reprezintă apacitatea de a se întinde și mula. Are valori mici pentru nămolurile minerale și cele de turbă și maxime la cele sapropelice. Are la bază proporția de substanțe insolubile și este evidențiată de vâscozitate și consistență.
Hidropexia: este capacitatea de absorbție și reținere a apei, mai mică la peloidele minerale și mai mare la cele organice.
Termopexia: se referă la capacitatea de a reține căldura.

Efecte terapeutice[modificare | modificare sursă]

Prin compoziție și prin proprietățile termopexice, nămolulurile – în general induc:

stimularea mecanoreceptorilor periferici, ceea ce declanșeză mecanisme reflexe cu efecte favorabile (în faza reflexă).
ulterior urmează vasodilatație tegumentară (faza neuroumorală, cu aport realizat direct prin intermediul factorului termic), ceea ce avantajează absorbția unor elemente prezente în nămol.
efecte bacteriostatice si bactericide

Contraindicații pentru terapia cu nămol[modificare | modificare sursă]

Sângerări de orice origine; tuberculoză activă a oricăror organe si țesuturi; umflare; temperatură ridicată; sarcina tuturor termenilor; epuizarea excesiva a corpului si oboseala; afectarea cardiacă, angina, stenoza mitrală, aritmie cardiacă, ateroscleroza marcată etc.^[1].