Ioan-Aurel Pop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan-Aurel Pop
Date personale
Născut (63 de ani) Modificați la Wikidata
Sântioana, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Amelia
Copii Anca-Dana
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație Istoric
Activitate
Alma mater Universitatea „Babeș-Bolyai”
Titlu Doctor Honoris Causa[necesită citare]
Premii Ordinul Meritul Cultural (Cavaler)
Ordinul de Onoare (Moldova)
Medalia Crucea Transilvană
George Barițiu a Academiei Române
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Ioan-Aurel Pop (n. , Sântioana, România) este un istoric român, profesor universitar, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj (din anul 2012), membru titular (din 2010) și președinte (din 2018) al Academiei Române.

„Temele principale ale cercetărilor sale sunt reprezentate de investigarea unor aspecte majore din istoria medievală a românilor și a Europei Centrale și de Sud-Est: instituțiile medievale românești, adunările cneziale și nobiliare, formațiunile politice româno-slave din Transilvania secolelor IX-XIV, raporturile românilor din Transilvania cu spațiul românesc extracarpatic, influența bizantină asupra românilor nord-dunăreni, raporturile Transilvaniei cu Europa Centrală și Occidentală sau structura etnică și confesională a Transilvaniei și a Ungariei în Evul Mediu.” [1]

Școala[modificare | modificare sursă]

Primii 8 ani de școală (1962-1970) i-a făcut la Brașov.[2] A continuat apoi la Liceul Andrei Șaguna din Brașov, pe care l-a terminat ca șef de promoție.

După efectuarea stagiului militar obligatoriu, în termen redus, a urmat (1975-1979) Facultatea de Istorie și Filozofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea Istorie Medievală unde, de asemenea, a terminat șef de promoție.

Din 1985, pe parcursul a 4 ani, desfășoară cursuri doctorale, astfel că, după susținerea tezei intitulate "Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV - XVI", devine doctor în istorie.

Activitate didactică[modificare | modificare sursă]

Primii ani de profesie (1979-1984) îi desfășoară la Liceul industrial nr.6 din Cluj-Napoca, unde predă istoria. Începând cu anul 1984, simultan cu înscrierea la doctorat, devine asistent universitar la Catedra de istorie a Universității „Babeș-Bolyai”. În 1992 obține gradul de lector universitar iar în 1996 pe cel de conferențiar universitar la aceeași catedră.

Din 1996, când obține titlul de profesor universitar, și până astăzi, Ioan-Aurel Pop a ocupat permanent aceeași funcție la catedra devenită, între timp, Departamentul de Istorie Medievală, Premodernă și Istoria Artei.

În anul 2012, Acad. Ioan-Aurel Pop a fost ales rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și a fost reales în anul 2016.

În tot acest timp, Ioan-Aurel Pop a participat la numerose schimburi de experiență și a desfășurat activitate profesională în străinătate. Între 1991 și 1992 a fost profesor invitat (bursier Fullbright) la Universitatea din Pittsburg – Pennsylvania (SUA),[3] din 1993 deține funcția de director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj[4] iar între 1994-1995 a fost director al Centrului Cultural Român din New York. Între 2003 și 2007 a fost profesor asociat la Universitatea „Ca’ Foscari” și director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, iar între 2012-2013 a fost profesor asociat la Universitatea din Trento.

În anul 2001, când a fost ales membru corespondent al Academiei Române la doar 46 de ani, a fost cel mai tânăr membru al acestui for al elitei românești. În anul 2010 a fost ales membru titular al Academiei Române. La 5 aprilie 2018 a fost ales președinte al Academiei Române.[5][6]

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

A desfășurat diverse stagii de predare și documentare. De asemenea, a participat la numeroase congrese, conferințe, colocvii și sesiuni științifice, în țară și peste hotare.[2] Începând din anul 2008 a participat la o serie de proiecte cu finanțare europeană având ca beneficiari: Universitatea Babeș-Bolyai, Academia Română, Institutul pentru studiul minorităților naționale, Centrul de Studii Transilvane din Cluj, precum și diverse instituții colaboratoare din străinătate.

Membru în organisme științifice[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Comisiei de istorie a relațiilor internaționale din cadrul Comitetului Internațional de Științe Istorice (Milano)[7] [8] din 1990;
  • Membru al Ateneo Veneto[9] (2005);
  • Membru al Institutului de Sociologie Internațională din Gorizia[10] [11] (2005);
  • Președintele Institutului pentru Studiul Politicilor Imperiale din Oradea[12], patronat de Academia Română, Universitatea din Oradea și Universitatea de Stat din Chișinău (din 2009);
  • Președintele părții române din Comisia bilaterală a istoricilor din România și Rusia[13] [14] (din 2009);
  • Vicepreședinte al Comitetului Național al Istoricilor din România[15] [16];
  • Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași[17] (2008);
  • Membru în Comitetul științific al Institutului pentru cercetări de istorie socială și religioasă din Vicenza[18], Italia;
  • Membru în Consiliul științific al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (din 2009);
  • Membru în Consiliul științific al Muzeului Etnografic al Transilvaniei;
  • Membru al Academiei Europene de Științe și Artă (Salzburg) din 2013[19] [20];
  • Membru al IACEHOF - International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame[21], Iași, România (din 2013);
  • Membru în Colegiul Centrului European de Studii în Probleme Etnice[22] [23] al Academiei Române (2013);
  • Membru în Consiliul general de atestare a diplomelor și titlurilor universitare (CNATDCU) (2016).[24] [25]

Activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Pe lângă cele peste 500 de studii și articole, a publicat mai mult de 70 de cărți, proprii și în colaborare, în: Albania, Argentina, Austria, Cehia, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Republica Moldova, România, Statele Unite ale Americii, Ungaria etc.[26]

Autor[modificare | modificare sursă]

  • Instituții medievale românești: Adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV–XVI, 1991
  • Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ediția I-a (1996), ediția a II-a, revizuită și adăugită, tradusă în l. engleză, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2003, 290 p.
  • Geneza medievală a națiunilor moderne (secolele XIII–XVI), 1998;
  • Națiunea română medievală: Solidarități etnice românești în secolele XIII–XVI, 1998;
  • Românii și România: O scurtă istorie, 1998 (tradusă în engleză, italiană, germană, spaniolă);
  • Istoria, adevărul și miturile. Note de lectură. Ed. Enciclopedică, București, 2002, 391 p. (ed.II - 2014)
  • Contribuții la istoria culturii românești (cronicile brașovene din secolele XVII-XVIII), Dacia, Cluj-Napoca, 2003, 338 p.
  • I Romeni e la Romania. Una breve storia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 276 p.+5 hărți. [traducere și note de Giuseppe Munarini]
  • Los Rumanos Y Rumania. Una breve historia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 276p.
  • Patrimoniul natural și cultural al României. Munții Apuseni, [ed. Ioan Aurel Pop, Marius Porumb], Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 296p.
  • Die Rumänen und Rumänien. Eine kurze Geschichte, Zentrum für Siebenbürgische Studien - Rumänisches Kulturinstitut, Cluj-Napoca, 2005, 278 p. plus 6 hărți.
  • Istoria românilor, 2010.
  • Biserică, societate și cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare și excludere, 2012.
  • „De manibus Vallacorum scismaticorum...” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries), Editura Peter Lang, 2013.
  • Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014.

Coautor[modificare | modificare sursă]

  • A History of Romania, 1995, 1996, 1997.
  • Istoria României: Transilvania, vol. I, 1997.
  • Rumänien. Raum und Bevölkerung - Geschichte und Geschichtsbilder - Kultur - Gesellschaft und Politik heute - Wirtschaft - Recht und Verfassung - Historische Regionen, [ed. Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu], Lit Verlag, p. 195-220
  • Istoria ilustrată a României, București, Litera internațional, p. 155-229 (cap. "Românii în secolele XIV-XVI: de la Republica creștină la restaurarea Daciei").[27]
  • Monografia Comunei Țaga, coord. Ioan Mârza, Cluj-Napoca, 2009 (capitolul "De la lumea medievală la cea modernă", p. 283-305). (împreună cu Sorin Șipoș),
  • Silviu Dragomir și dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniți, Cluj-Napoca, 2009, 210 p.

Volume coordonate, editări[modificare | modificare sursă]

  • Historia e rumanise. [Editor]. Tirane, Botimet Toena, 2001, 392 p. (în colaborare cu: Ș. Fischer-Galați, D. C. Giurescu)
  • Istoria Transilvaniei. vol. I (până la 1541). [Coordonator]. Centrul de Studii Transilvane, 2003, 374 p. (în colaborare cu Thomas Nägler)
  • Una storia dei Romeni. Studi critici, [Coordonator], Centro di Studi Transilvani, Cluj-Napoca, 2003, 488 p. (în colaborare cu Stephen Fisher-Galati și Dinu C. Giurescu)
  • Patrimoniul cultural al României. Transilvania (lucrare în limbile română, engleză, franceză, germană și italiană), [Coordonator] Institutul Cultural Roman - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 292 p. (în colaborare cu Marius Porumb)
  • Memoriu topografic și statistic asupra Basarabiei, Valahiei și Moldovei, provincii ale Turciei în Europa. [Editor]. Institutul Cultural Roman, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, [autor:Antoine Francois Le Clerc]
  • Istoria României. Compendiu, [coord. alături de Ioan Bolovan], Institutul Cultural Român - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2005, 810 p., 15 hărți
  • Județul Cluj/Kolozs megye/ Cluj County/ Kreis Klausenburg, Cluj-Napoca, Tribuna, 2008, 286 p. (cu I. Maxim Danciu)
  • Istoria ilustrată a României, București, Litera internațional, 608 p. (cu Ioan Bolovan)(general editor),
  • Mélanges d'Histoire Générale, Nouvelle Série, I/2, Section I. Between Worlds, 2 (Extincta est lucerna Orbis: John Hunyadi and his Time, edited by Ana Dumitran, Lorand Madly, Alexandru Simon), Cluj-Napoca, 2009, 564 p. + XXXII planșe.
  • Susana Andea, Ioan-Aurel Pop (coordonatori), Alexandru Simon (secretar de redacție), Sub semnul trecutului. Profesorului Nicolae Edroiu la 70 de ani, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2009, 724 p.
  • Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler (coordonatori), Istoria Transilvaniei, vol. I (până la 1541), ediția a II-a, revăzută și adăugită, Academia Română, Cluj-Napoca, 2009, 381 p. și anexe.
  • Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Andras Magyari (coordonatori), The History of Transylvania, vol. II (from 1541 to 1711), Romanian Academy, Cluj-Napoca, 2009, 448 p.

Manuale, suporturi de curs[modificare | modificare sursă]

  • Istorie. Clasa a X-a, [Coordonare] Cluj-Napoca, 1999 (ediția I), 2002 (ediția a II-a), 215 p. (în colaborare cu Victor Moldovan)
  • Istorie. Clasa a XI-a, Cluj-Napoca, 2005

Activitate ziaristică[modificare | modificare sursă]

Ioan-Aurel Pop a fost director al „Transylvanian Review” (cotat ISI) și membru în colegiile de redacție ale revistelor: „Medaevalia Transilvanica”, „Zavoda za hrvatsku povijest” (Zagreb), „Magazin Istoric”, „Jurnal Istoric” (Sankt Petersburg), „Banatica”, „Eurolimes”, „Xenopoliana”, „Destin Românesc” (Chișinău), „Studia Universitatis Petru Maior”, „Orașul”, „Tribuna”, „Columna”, „Crișana antiqua et medievalia”, „Brukenthal. Acta musei”, „Acta Terrae Septemcastrensis”, „Cetatea Bihariei”, „Crisia” ș.a.

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Titluri, diplome, medalii[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (7 aprilie 2010);
  • Ordinul de Onoare prin decretul Președintelui Republicii Moldova (21 decembrie 2010);[39] [40]
  • Premiul George Barițiu al Academiei Române pentru lucrarea „Instituții medievale românești”, Cluj, Ed. Dacia, (1991);
  • Premiul Fundației „Magazin istoric” pentru lucrarea „Românii și România. O scurtă istorie”, București, Editura Fundației Culturale Române (1998);
  • Premiul anual al revistei „Astra”, Brașov, pentru publicistică de specialitate (2008);
  • Premiul Fundației „Magazin istoric” pentru lucrarea „Istoria Transilvaniei”[41], vol. III, București, Editura Academiei Române (2010);
  • Premiul de excelență al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011);
  • Premiul Media de Excelență, din partea ziarului „Gazeta de Cluj” (2011);
  • Medalia Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Clujului (2014);
  • Comandor al Ordinului Militar de România (2014)[42] [43] [44]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Există un document al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din anul 2009, conform căreia nu există acte sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securității a lui Ioan Aurel-Pop.[45] Conform opiniei lui Mădălin Hodor publicată în aprilie 2018 în Revista 22, la 13 mai 1985[46] (în perioada în care ocupa postul de asistent universitar la Universitatea Babeș-Bolyai)[47], a fost înregistrat totuși drept colaborator al UM 0225[46] – unitate din cadrul Direcției de Informații Externe[48] a Departamentului Securității Statului, care se ocupa de urmărirea emigrației românești și de contracararea acțiunilor ostile RSR desfășurate de centrele de propagandă din străinătate.[46] Dan Andronic a contestat în Evenimentul Zilei interpretarea dată de Hodor în legătură cu Pop referitoare la documentul prezentat de Revista 22 în facsimil, pe care se găsește numele academicianului.[45] Istoricul Marius Oprea a confirmat autenticitatea listei publicate în Revista 22, dar a atras atenția că documentul respectiv a reprezentat o listă de lucru a Securității, ceea ce înseamnă că nu toți cei care apar acolo au fost colaboratori.[49]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Istoricul Ioan-Aurel Pop, la “Întâlnirile SpectActor”, Agenția de carte, 23 mai 2016.
  2. ^ a b CV Ioan-Aurel POP, Hotnews, 2012.
  3. ^ Titlu: Ioan-Aurel Pop, soluția pentru UBB, Emil Aluaș, Gazeta de Cluj, 22 februarie 2016.
  4. ^ Acad. Ioan Aurel Pop, director al Centrului de Studii Transilvane
  5. ^ Academicianul Ioan-Aurel Pop este noul președinte al Academiei Române
  6. ^ Academia Română - Comunicate de presă 2018”, Acad.ro, 5 aprilie 2018, http://www.acad.ro/mediaAR/com2018/c0405-AlegerePresedinte.htm, accesat la 5 aprilie 2018 
  7. ^ Comité international des sciences historiques - site
  8. ^ Doi istorici de la UBB în Comitetul Internațional de Științe Istorice, Radio Cluj, 31 august 2015
  9. ^ Ateneo Veneto - Lista membrilor
  10. ^ Institute of International Sociology of Gorizia - site
  11. ^ ISIG Eventi 2009-1972
  12. ^ Pledoarie pentru un Institut al Academiei la Oradea. Centru de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”. 2011-2016
  13. ^ Dosar Basarabia. Comisia bilaterală a istoricilor români și sovietici, un nou început: octombrie 1990, Șerban Papacostea, Revista POLIS a Facultății de Științe Politice și Administrative, Volum IV, Nr. 3(5), Serie nouă, Septembrie 2014, pp.83-88
  14. ^ Clujul scrie istoria României și Rusiei, Gazeta de Cluj, 10 septembrie 2010
  15. ^ Congresul Național al Istoricilor din România, 25-28 septembrie 2016, Cluj-Napoca
  16. ^ International Committee of Historical Sciences - Comitetul Național al Istoricilor din România
  17. ^ Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași - site
  18. ^ Istituto per le Ricerche di Storia Sociale e Religiosa, Vicenza - site
  19. ^ European Academy of Sciences and Arts (EASA) - site
  20. ^ European Academy of Sciences and Arts (EASA) - membri
  21. ^ Conferința Internațională de Educație a Adulților, A IV-a Conferință Internațională de Educație a Adulților, 2014
  22. ^ Centrul European de Studii în Probleme Etnice, al Academiei Române - site
  23. ^ Centrul European de Studii în Probleme Etnice - Raport de autoevaluare, 2015
  24. ^ Cine este Ioan Aurel Pop, noul președinte al Consiliului General al CNATDCU, Remus Florescu, Adevărul, 26 februarie 2016
  25. ^ Ioan Aurel Pop a demisionat din funcția de președinte al CNATDCU. Ce motive invocă acesta, Maria Man, Transilvania Reporter, 31 mai 2016
  26. ^ Academicienii Ioan-Aurel Pop și Bogdan C. Simionescu au fost aleși membri de onoare ai Academiei de Științe a Moldovei, Academia Română, februarie 2015.
  27. ^ Istoria ilustrată a României, Lansare de carte, 1 Noiembrie 2009.
  28. ^ Simpozion național la Alba Iulia: „Mitropolitul Simion Ștefan – teolog, cărturar și patriot”, basilica.ro, 18 octombrie 2010
  29. ^ Cel mai mare istoric român în viață – Doctor Honoris Causa al UVT, Ziua de Vest, 14 ianuarie 2011
  30. ^ Academicianul Ioan-Aurel Pop, Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea, Ioana Mateaș, Ziarul „Crișana”, 27 Mai 2011
  31. ^ [http://usch.md/wp-content/uploads/2015/12/2010-2011-1.pdf Proces verbal nr.08 al Ședinței Senatului Universității de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul din 26 mai 2011], 26 mai 2011, p.21
  32. ^ Doctor Honoris Causa acordat academicianului Ioan-Aurel Pop, Cristi Dumitru, Ziarul „Adevărul”, 1 octombrie 2013
  33. ^ Academicianul Ioan Aurel Pop, Doctor Honoris Causa la Sibiu, Ștefan Mărculeț, Ziarul „Lumina”, 16 Mai 2014
  34. ^ Acad. prof. univ. dr. Jaime Gil Aluja si acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, Doctor Honoris Causa, Sînziana Staicu, Newsletter ULBS „UpDate”, 16 Mai 2014
  35. ^ Rectorul Universității ”Babeș Bolyai” din Cluj, Ioan Aurel Pop, a primit joi, 2 aprilie, titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Stat din Moldova, Radio Chișinău, 2 aprilie 2015
  36. ^ Laudatio in honorem prof. univ. dr., membru titular al Academiei Române Ioan-Aurel Pop cu ocazia conferirii titlului onorific Doctor Honoris Causa al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Valentin Burlacu, 7 mai 2015
  37. ^ Academician prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop - Doctor Honoris Causa al Universității „Petru Maior" din Târgu-Mureș, Ileana Sandu, Ziarul „Cuvântul Liber”, 4 iunie 2015
  38. ^ Ioan-Aurel Pop - Cultura română - între Occidentul latin și Orientul bizantin, 26 noiembrie 2017
  39. ^ DECRET Nr. 670 privind conferirea de distincții de stat”. 21 decembrie 2010. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337087. Accesat la 28 februarie 2017. 
  40. ^ Mihai Ghimpu a decorat istoricii din Comisia Cojocaru, în jurnal.md, 21 decembrie 2010
  41. ^ Istoria Transilvaniei de Ioan-Aurel Pop - prezentare, Revista Apostrof, anul XXVIII, 2017, nr. 12 (331)
  42. ^ Rectorul Ioan Aurel Pop a devenit Comandor al Ordinului Militar de România, 28 octombrie 2014
  43. ^ Ordinul Militar de România
  44. ^ Ordinul Militar din România și Liga Militarilor Profesioniști au semnat un protocol de colaborare. Este o premieră în România., Emilian Andrei, în Ziua de Constanța, 8 decembrie 2017
  45. ^ a b UN ATAC MIZER LA ADRESA PREȘEDINTELUI ACADEMIEI ROMÂNE, Ioan Aurel Pop. Cum se mistifică documentele Securității în Evenimentul Zilei din 13 aprilie 2018; accesat la 14 aprile 2018.
  46. ^ a b c Hodor, Madalin; Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu si Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Securității în Revista 22 din 12 aprilie 2018; accesat la 14 aprile 2018
  47. ^ Pop, Ioan-Aurel; Curriculum vitae Europass; Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca; august 2015; Accesat la 14 aprile 2018.
  48. ^ Istoricul Mădălin Hodor, despre Brigada Antiemigrație: „Spionajul românesc era a doua Securitate. Efectele au fost dramatice” în Libertatea din 12 aprilie 2018; accesat la 14 aprile 2018.
  49. ^ Istoricul Marius Oprea despre acuzațiile aduse lui Ioan Aurel Pop în Evenimentul Zilei din 16 aprilie 2018; accesat la 18 aprile 2018.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri