Iulian Vlad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iulian Vlad
Iulian Vlad.jpg
Generalul Iulian Vlad
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gogoșița, Dolj, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Părinți Nicolae, Eugenia
Căsătorit cu Ana Vladu
Copii Adrian
Naționalitate română
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer
om politic Modificați la Wikidata
Membru al CC al PCR
În funcție
22 noiembrie 1984 – 22 decembrie 1989
șef al Departamentului Securității Statului
În funcție
1987 – 1989
Precedat de Tudor Postelnicu
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție
1985 – 1989

Partid politic Partidul Comunist Român
Alma mater Facultatea de Drept a Universității din București
Profesie învățător, jurist, politician, general de securitate

Iulian N. Vlad (n. , Gogoșița, Dolj, România[1] – d. [2]) a fost un general român, Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului (03 octombrie 1987-06 ianuarie 1990). A fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1946.

Studii[modificare | modificare sursă]

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Între anii 1948–1951 a avut activitate didactică și a îndeplinit mai multe funcții începând cu cea de secretar de clasă și județ ajungând până la funcția de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.

După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent (1952), lucrează în Ministerul de Interne ca specialist în învățământul militar, urcând treptele ierarhiei militare: șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de direcție, șef al Direcției Cadre și Învățământ a Ministerului de Interne, șef al Departamentului Securității Statului.

Între anii 1974-1977 a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri a Ministerului de Interne, din care au luat naștere Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și Institutul Național de Informații.

În perioada 19771984 a fost secretar de stat la Ministerul de Interne, iar între anii 19841987 este adjunct al ministrului de Interne. Din 1987 și până la căderea regimului comunist din 1989 a avut funcția de Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului.

După 39 de ani de activitate, la data de 6 ianuarie 1990, ca urmare a schimbării regimului, generalul-colonel Iulian Vlad a fost eliberat din funcția de ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului[3] și a fost trecut în rezervă.[4]

În 31 decembrie 1989 este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare. După 4 ani de închisoare a fost grațiat.

A murit la data de 30 septembrie 2017.[5]

Implicarea în evenimentele din decembrie 1989[modificare | modificare sursă]

În timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad a refuzat să execute ordinele lui Nicolae Ceaușescu privind reprimarea revoltelor populare, dispunând ca forțele de securitate să ia parte la menținerea ordinii fără arme de foc, iar ofițerii de securitate să nu poarte asupra lor armamentul individual și toate unitățile de foc să fie depozitate sub sigiliu,[6][7] fapt pentru care, în ședința Comitetului Politic Executiv a C.C. al P.C.R., Nicolae Ceaușescu a decis că trebuie destituit și trimis în fața plutonului de execuție. Un număr de patru membri ai Comitetului Politic Executiv i-au solicitat lui Nicolae Ceaușescu să amâne aplicarea deciziei până după restabilirea ordinii.[8]

„Se cuvine a fi remarcat rolul decisiv jucat de generalul Iulian N. Vlad în evenimentele din decembrie 1989, când, prin ordinul dat, a fost evitată o baie de sânge pentru ca, ulterior, să fie judecat, condamnat și închis”.[9] Împreună cu generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major, nu au fost de acord cu ofertele de intervenție militară externă în evenimentele din decembrie 1989 făcute de ministrul Apărării al Ungariei și șeful Marelui Stat Major al Armatei Sovietice, ca urmare a solicitărilor adresate de factorul politic.[10] Trebuie menționat că S.U.A. și Franța își exprimaseră acordul în acest sens.[11][12][13]

Scenariul extern al evenimentelor prefigura un conflict violent între Securitate și Armată, care ar fi dus la un război civil și la necesitatea intervenției militare externe. Conlucrarea generalilor Vlad și Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major, a blocat scenariul războiului civil regizat.[14]

Arestarea generalului Iulian N. Vlad, la 31 decembrie 1989, a fost realizată de Gelu Voican Voiculescu, vice-prim-ministru al Guvernului Petre Roman, și de generalii Nicolae Militaru, Vasile Ionel și Ion Hortopan. Generalul Nicolae Militaru împreună cu ambasadorul U.R.S.S. la București, Evghenii Tiajelnikov, au supervizat arestarea și au privit de la fereastră momentul escortării și îmbarcării generalului Vlad în transportorul blindat, alături de care era parcată limuzina ambasadorului cu drapelul sovietic arborat.[15][16]

Generalului Vlad i-au fost înscenate trei procese, sentințele cumulate însumând 24 de ani și șase luni de închisoare, ca urmare a implicării sale în represiunea care a avut loc la Timișoara și la București, înaintea căderii regimului Ceaușescu. A fost eliberat, potrivit legii, la 31 decembrie 1993, după efectuarea unui sfert din pedeapsa cea mai mare, la închisoarea de la Jilava. A fost eliberat din închisoare printr-o hotărâre judecătorească la 31 decembrie 1993.[17] Generalul magistrat Adrian Nițoiu, președintele completului de judecată a recunoscut, ulterior, față de generalul Vlad, că l-a condamnat pe nedrept, la comandă politică și ordin militar, transmise prin Silviu Brucan și generalul Vasile Ionel, consilier al președintelui României, Ion Iliescu.[18][19][20][21]

Note[modificare | modificare sursă]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Nicolae Pleșiță
Șefii structurilor de informații până în 1990
1987 - 1989

Succesor:
Aristotel Stamatoiu



  1. ^ a b Membrii CC al PCR (PDF) 
  2. ^ a b Generalul Iulian N. Vlad a murit! Istoria unui om, un om pentru Istorie., Evenimentul zilei... și altele, accesat în 1 octombrie 2017 
  3. ^ Decretul nr. 25 din 6 ianuarie 1990 privind eliberarea din funcție a unor generali
  4. ^ Decretul nr. 26 din 6 ianuarie 1990 privind trecerea în rezervă a unor generali
  5. ^ Generalul Iulian N. Vlad a murit! Istoria unui om, un om pentru Istorie., Aurel Rogojan, 1 octombrie 2017, Evenimentul Zilei.
  6. ^ Aurel I Rogojan, Generalii Iulian Vlad și Stefan Gușă au stricat planurile pentru România ale Conspirației de la Malta, în „Cotitura istorică de la Malta”, Cotidianul.ro, 17 decembrie 2016;
  7. ^ Aurel I. Rogojan, Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie, Editura Proema Baia Mare, 2017, pp. 721-726
  8. ^ Stenograma ședinței C.P. Ex. din 17 decembrie 1989, Arhivele Naționale ale României, C.C. al P.C.R., Secția Cancelarie, Dosar nr. 338/1989
  9. ^ Dinu C. Giurescu, în Cuvânt înainte la Aurel I. Rogojan, „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, Editura Proema Baia Mare, 2017, p.17
  10. ^ Telegrama Ambasadei Poloniei la București din 23 decembrie 1989, referitoare la solicitarea ajutorului militar sovietic, reprodusă în facsimil în Aurel I. Rogojan, „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale”, Editura Compania, București, 2011, p.239
  11. ^ 25 decembrie 1989, „Baltimore Sun”: „Baker a declarat că Pactul de la Varșovia are sprijinul "SUA", dacă decide să trimită trupe în România”; „Secretarul de Stat, James A. Baker III, a spus că "SUA" ar sprijini orice "intervenție" militară a unei țări est-europene de partea forțelor pro-democratice din România;
  12. ^ 24 decembrie 1989, Chicago Tribune: James Baker a declarat că SUA „nu s-ar opune în cazul în care Uniunea Sovietică sau țările membre Pactului de la Varșovia ar invada România, pentru a sprijini forțele pro-democrație în lupta lor împotriva elementelor loiale lui Nicolae Ceaușescu.”
  13. ^ 25 decembrie 1989, „Baltimore Sun”: Ministrul de externe francez, Roland Dumas, într-un interviu acordat televiziunii franceze, a declarat că Franța este dispusă să trimită o brigadă de voluntari, făcând parte dintr-un grup multinațional de intervenție, ca să ajute noul guvern din România. Guvernul Olandei este de acord cu intervenția militară care ar «ajuta aspirațiilor poporului român»
  14. ^ Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat "în România", vol.IV.2, Editura RAO, București, 2005, pp. 49, 380, 384-388
  15. ^ Petre Neghiu & Alexandru Omeag, „Ambasadorul URSS în România, Evghenii Tiajelnikov, și scenariul arestării generalului Vlad” în revista „Periscop”, nr. 1(37), Anul X-ianuarie-martie 2017, p124-128
  16. ^ Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, București, 2011
  17. ^ Alex Mihai Stoenescu. Istoria loviturilor de stat în România, pg. 49
  18. ^ Aurel I. Rogojan, „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, Editura Proema Baia Mare, 2017, pp. 447; 503-504;
  19. ^ Ex-senatorul Florea Voinea, mijlocitor al întâlnirilor generalului Nițoiu cu generalul Vlad, relatări publice cu prilejul lansării la București, Târgul de carte „Gaudeamus”, 24 noiembrie 2017;
  20. ^ Slatina, Biblioteca județeană Olt „Ion Minulescu”, 18 ianuarie 2017;
  21. ^ Craiova, Biblioteca județeană Dolj „Alexandru și Aristia Aman”, 18 decembrie 2017