Iulian Vlad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iulian Vlad
Iulian Vlad.jpg
Generalul Iulian Vlad
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gogoșița, Dolj, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Părinți Nicolae, Eugenia
Căsătorit cu Ana Vladu
Copii Adrian
Naționalitate română
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer
om politic Modificați la Wikidata
Membru al CC al PCR
În funcție
22 noiembrie 1984 – 22 decembrie 1989
șef al Departamentului Securității Statului
În funcție
1987 – 1989
Precedat de Nicolae Pleșiță
Succedat de Aristotel Stamatoiu
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție
1985 – 1989

Partid politic Partidul Comunist Român
Alma mater Facultatea de Drept a Universității din București
Profesie învățător, jurist, politician comunist, general de securitate

Iulian Vlad (n. , Gogoșița, Dolj, România[1] – d. [2]) a fost un general român, Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului înainte și în timpul evenimentelor din 1989. A fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1946. A susținut că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, împreună cu generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major, el ar fi reușit prevină un presupus „război civil”.[3] De fapt, el a săvârșit crime împotriva Umanității.[4] [sursa nu confirmă]

În data de 31 decembrie al aceluiași an a fost arestat și condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicării sale în represiunea care a avut loc la Timișoara și la București, înaintea căderii regimului Ceaușescu. A executat din sentință 4 ani, la închisoarea de la Jilava, până când a fost eliberat din închisoare printr-o hotărâre judecătorească la 31 decembrie 1993.[5]

Studii[modificare | modificare sursă]

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Între anii 1948–1951 a avut activitate didactică și a îndeplinit mai multe funcții începând cu cea de secretar de clasă și județ ajungând până la funcția de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.

După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent, în anul 1952, lucrează în Ministerul de Interne, până în 1974, ca specialist în învățământul militar. Aici îndeplinește mai multe funcții (șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de direcție), urcând în ierarhie până la funcția de șef al Direcției de Învățământ a Ministerului de Interne.

Între anii 1974-1977 a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri a Ministerului de Interne. Mai târziu, din această instituție vor lua naștere Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și Institutul Național de Informații.

În perioada 19771984 a fost secretar de stat la Ministerul de Interne, iar între anii 19841987 este adjunct al ministrului de Interne. Din 1987 și până la căderea regimului comunist din 1989 a avut funcția de Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului.

După 39 de ani de activitate, la data de 6 ianuarie 1990, ca urmare a schimbării regimului, generalul-colonel Iulian Vlad a fost eliberat din funcția de ministru secretar de stat și șef al Securității Statului [6] și trecut în rezervă. [7]

În 31 decembrie 1989 este arestat și condamnat ulterior la 25 de ani de închisoare. După 4 ani de închisoare este grațiat.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Membrii CC al PCR (PDF) 
  2. ^ a b A murit Iulian Vlad, ultimul sef al Securitatii comuniste / Fostul general de securitate era primit cu osanale acum un an la Ramnicu Valcea, HotNews, 30 septembrie 2017, accesat la 3 octombrie 2017 
  3. ^ Alex Mihai Stoenescu. Istoria loviturilor de stat în România, vol.IV.2, Editura RAO, București, 2005, pp. 49, 380, 384-388.
  4. ^ http://revista22online.ro/70266106/adio-btrne-asasin.html
  5. ^ Alex Mihai Stoenescu. Istoria loviturilor de stat în România, pg. 49
  6. ^ Decretul nr. 25 din 6 ianuarie 1990 privind eliberarea din funcție a unor generali
  7. ^ Decretul nr. 26 din 6 ianuarie 1990 privind trecerea în rezervă a unor generali

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Nicolae Pleșiță
Șefii structurilor de informații până în 1990
1987 - 1989

Succesor:
Aristotel Stamatoiu