Dinu C. Giurescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru al Academiei Române
Dinu C. Giurescu
Dinu C. Giurescu 2.jpg
Date personale
Născut 15 februarie 1927
București, România
Părinți Constantin C. Giurescu, nepotul lui Constantin Giurescu
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație istoric, politician
Activitate
Educație Facultatea de Istorie a Universității București
Partid politic Partidul Conservator

Dinu C. Giurescu (n. 15 februarie 1927, București) este un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române,[1] deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul lui Constantin C. Giurescu (n. 1901 Focșani - d. 1977) și nepotul lui Constantin Giurescu (n. 1875 Chiojdu, Buzău - d. 1918). Este licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București, 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie. Profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie [1968-1987). Este președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 și din 1991, în continuare). A fost profesor universitar Universitatea București, Facultatea de Istorie (1990-1997). Este membru al Academiei Române din 2002 (membru corespondent din 1990). Este membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române.

Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.[2]

Este un cunoscut colaborator (informator) al Securității, sub numele de cod "Darius".[3]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Giurescu, Dinu C (1962), „Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu”, Studii și Materiale de Istorie Medie vol. 5: pp. 353–504 
  • "Istoria ilustrată a românilor" (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu
  • Giurescu, Dinu C. (1996), Guvernarea Nicolae Rădescu, București: Editura All 
  • "Imposibila încercare. Greva regală, 1945" (1999);
  • "România în al doilea război mondial" (1999);
  • "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
  • „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972”, în colaborare cu Mircea Malita, 2012[4]
  • „Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura Enciclopedică. București, 2012[5]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Oprea - "Conspirația securității" (Ed. Lumea Magazin, București, 2004).

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]