Dinu C. Giurescu
| Dinu C. Giurescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | București, România | ||
| Decedat | (91 de ani)[1][2] București, România | ||
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) | ||
| Părinți | Constantin C. Giurescu, nepotul lui Constantin Giurescu | ||
| Căsătorit cu | Anca Elena Giurescu | ||
| Număr de copii | 2 | ||
| Copii | Marina Giurescu Vlah Ena Giurescu Heller | ||
| Cetățenie | |||
| Ocupație | istoric, politician | ||
| Limbi vorbite | română[3][4] | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Istorie a Universității București | ||
| Alma mater | Universitatea din București Universitatea din București | ||
| Organizație | Universitatea Națională de Arte Universitatea din București | ||
| Partid politic | Partidul Conservator | ||
| Rude | Simion Mehedinți | ||
| Modifică date / text | |||
Dinu C. Giurescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române,[5] deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.
Dinu C. Giurescu a fost director al Muzeului Național al Țăranului Român (2001 - 2005).
Biografie
[modificare | modificare sursă]A fost fiul lui Constantin C. Giurescu (n. 1901 Focșani - d. 1977) și nepotul lui Constantin Giurescu (n. 1875 Chiojdu, Buzău - d. 1918). A fost licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București, 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie. Profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie [1968-1987). A fost președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 și din 1991, în continuare). A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București (1990-1997), membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1990) până la moartea sa în 2018, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române.
Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.[6]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul „Meritul Științific” clasa a III-a (16 decembrie 1972) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la proclamarea Republicii”[7]
- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru merite deosebite în dezvoltarea științei și culturii”, de Ziua Națională a României[8]
Lucrări publicate
[modificare | modificare sursă]- Giurescu, Dinu C (), „Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu”, Studii și Materiale de Istorie Medie, vol. 5: pp. 353–504
- "Istoria ilustrată a românilor" (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu
- Giurescu, Dinu C. (), Guvernarea Nicolae Rădescu, București: Editura All
- "Imposibila încercare. Greva regală, 1945" (1999);
- "România în al doilea război mondial" (1999);
- "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
- „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972”, în colaborare cu Mircea Malita, 2012[9]
- „Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura Enciclopedică. București, 2012[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „A MURIT istoricul Dinu C. Giurescu! Fostul vicepreședinte al Academiei Române avea 91 de ani”.
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Dinu Constantin Giurescu” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Dinu Giurescu” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Dinu Giurescu”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent (litera G, Academia Română
- ↑ Dinu C. Giurescu, Bogdan Simionescu, Cristian Hera, Alexandru Surdu - aleși vicepreședinți ai Academiei, 24 aprilie 2014, Diana Parvulescu, Mediafax, accesat la 19 iulie 2014
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VIII, nr. 165, duminică 31 decembrie 1972, p. 1506.
- ↑ „Decretul președintelui României nr. 522 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Academiei Române” (PDF), Monitorul Oficial al României, anul XII (nr. 673 (Partea I)), pp. 2–3, , accesat în
- ↑ Lansare de carte: Zid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii: 1962- 1972 Arhivat în , la Wayback Machine., Historia, accesat la 27 iunie 2012
- ↑ Doi ani și zece luni care au ucis speranța României, 8 ianuarie 2013, Serban Cionoff, Jurnalul Național, accesat la 1 martie 2013
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Oprea, Marian (). Conspirația Securității. București: Lumea Magazin. ISBN 973-86853-3-8.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Academicianul Dinu C. Giurescu a murit, astăzi, 24 aprilie 2018
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G
- "Aici mi-am găsit rostul!", 17 iunie 2005, Carmen Preotesoiu, Jurnalul Național
- Dinu C. Giurescu: "Ce fel de țară mai e și România?" | VIDEO, 30 martie 2011, Ionuț Stănescu, Evenimentul zilei
- Comunism - Interviu cu istoricul Dinu Giurescu, 3 mai 2006, Cristina Vohn, Jurnalul Național
- „Să-ți plângi soarta e pierdere de vreme“, 21 octombrie 2011, Mihai Mincan, Adevărul
- Nașteri în 1927
- Nașteri pe 15 februarie
- Decese în 2018
- Decese pe 24 aprilie
- Bucureșteni
- Cadre didactice ale Universității Naționale de Arte București
- Cetățeni de onoare ai Bucureștiului
- Decese în București
- Deputați români 2012-2016
- Directori ai Muzeului Național al Țăranului Român
- Istorici români
- Membri ai Partidului Conservator
- Membri titulari ai Academiei Române
- Monarhiști români
- Politicieni români din secolul al XXI-lea
- Profesori universitari români
- Scriitori de non-ficțiune români
- Scriitori români din secolul al XX-lea
- Scriitori români din secolul al XXI-lea
- Vicepreședinți ai Academiei Române