Sari la conținut

Iacob Negruzzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iacob Negruzzi
Date personale
Născut31 decembrie 1842(1842-12-31)
Iași, Principatul Moldovei
Decedat (89 de ani)
București, Regatul Nou al României, astăzi România
PărințiConstantin Negruzzi Modificați la Wikidata
Frați și suroriLeon Negruzzi  Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, jurnalist
Limbi vorbitelimba română[1][2] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Humboldt din Berlin
Activitatea literară
Mișcare/curent literarRomantism
PatronajUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Specie literarăepic
Note
Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române

Iacob Negruzzi (n. , Iași, Moldova – d. , București, România) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române.

Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane.
În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele său Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul (1863).

Revenit în țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie.

În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 - 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească.

Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură.

Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921).

Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele de Companion și Maestru. Iacob Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886.[3]

Ca membru al Partidului Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iași, dar nu s-a remarcat în această calitate, este memorabilă doar intervenția sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu.

Membru titular (1881) al Academiei Române, fiind de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții, de două ori conducând-o în calitate de președinte (25 mai 1910 - 25 mai 1913; 6 iunie 1923 - 12 iunie 1926) și secretar general (28 mai 1915 - 6 iunie 1925).

Acest „gospodar al vieții culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare.

Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iași și președinte al Academiei Române. Membru fondator al societății Junimea a condus timp de peste 28 de ani revista Convorbiri literare.

Copii de pe natură

[modificare | modificare sursă]

Miron și Florica, idilă

[modificare | modificare sursă]
  • Din copilărie. Aduceri aminte și impresiuni
  • Amintiri din "Junimea"
    • Înființarea Societății literare
    • Procesul lui Maiorescu
    • Ortografia
    • Puțină politică
    • Tipografia societății "Junimea"
    • Convorbiri literare
    • Vasile Alecsandri
    • Dosarul "Junimii" — Poșta redacțiunii
    • Din dosar... Excerpta
    • Sîmbăta seara
    • Cîteva portrete
    • Banchetul
    • Prieteni și dușmani
    • Eminescu
    • Încheiere
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Iacob Negruzzi

Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 73–82 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Iacob Negruzzi