Stare tranzitorie
În teoria sistemelor se spune că un sistem este într-o stare tranzitorie[1] atunci când una sau mai multe variabile de proces au fost modificate și sistemul nu a atins încă o stare staționară(d). În electrotehnică timpul necesar unui circuit electric pentru a trece de la o stare staționară la alta stare staționară se numește timp tranzitoriu.[2][3]
Exemple[modificare | modificare sursă]
În electrotehnică[modificare | modificare sursă]
Când este închis un comutator dintr-un circuit electric care conține un condensator sau un inductor, componenta respectivă reacționează la modificarea tensiunii sau a curentului, făcând ca sistemului să îi fie necesară o perioadă substanțială de timp pentru ajunge la o nouă stare de echilibru, staționară. Această perioadă de timp este cunoscută sub denumirea de stare tranzitorie.
Un condensator acționează ca un scurtcircuit imediat după ce comutatorul este închis, crescându-și impedanța în timpul stării tranzitorii până când în starea staționară acționează ca un element care deschide circuitul.
Un inductor acționează invers, comportându-se inițial ca un element care deschide circuitul, scăzându-și impedanța în timpul stării tranzitorii până când în starea staționară acționează ca un element care scurtcircuitează capetele sale.
În mecanică[modificare | modificare sursă]
În mecanică orice mecanism care nu este în echilibru va trece printr-o serie de stări tranzitorii până va atinge echilibrul. De obicei starea staționară corespunzătoare echilibrului se obține datorită acțiunii frecării.
În termotehnică[modificare | modificare sursă]
În transmiterea căldurii orice regim în care temperaturile se modifică în timp sunt considerate regimuri tranzitorii, iar sistemul termodinamic trece printr-o serie de stări tranzitorii până când ajunge într-o stare staționară.[4]
Motoarele cu ardere internă, la orice schimbare de sarcină acestea trec prin stări tranzitorii până când ajung într-o stare staționară.[5] La fel generatoarele de abur, turbinele cu abur și cu gaze.
În ingineria chimică[modificare | modificare sursă]
Când un reactor chimic este pus în funcțiune, concentrațiile, temperaturile, compoziția speciilor chimice și vitezele de reacție se schimbă în timp până când în funcționare se ating valorile nominale ale variabilelor de proces.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Emil Cazacu, Lucian Petrescu, Aspecte calitative și cantitative ale fenomenului de ferorezonanță în instalațiile electrice de joasă tensiune, în Actualități și perspective în domeniul mașinilor electrice, Universitatea Politehnica din București, 2020-01-08, ISSN 1843-5912, p. 82, accesat 2024-06-14
- ^ Sever Șerban, Teoria Sistemelor (fișa cursului), Universitatea Politehnica din București, accesat 2024-06-14
- ^ Elena Chirilă, Metode avansate de măsurare comandă și automatizare (curs), Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, p. 17, accesat 2024-06-14
- ^ Bazil Popa (coord.), Manualul inginerului termotehnician, vol. 1, București: Editura Tehnică, 1986, pp. 327–334
- ^ Nicolae Vlad Burnete, Nicolae Burnete, Motoare cu ardere internă și termodinamică: Noțiuni fundamentale, Cluj-Napoca: Editura UTPRESS, 2021, accesat 2024-06-14
