Linie electroenergetică aeriană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stâlp de linie electrică de î.t.

O linie electrică aeriană (de înaltă tensiune) este destinată transmisiei energiei electrice la distanță. Ea este compusă un grup de conductoare (sârme) separate, care sunt susținute deasupra suprafeței pământului de stâlpi de linii de energie electrică. Conductoarele liniei sunt de regulă izolate între ele și față de pământ prin straturile de aer respective și de asemenea prin izolatori electrici față de stâlpii de susținere ai liniei. Pentru linii aeriene cu tensiuni mai mici de 50 kV sunt utilizați stâlpi de lemn, beton, și schelete din țeavă de oțel și profile cornier. Pentru tensiuni mai mari de 50 kV sunt folosiți stâlpi schelete de oțel, cel puțin în Europa; pentru liniile de nivel de tensiune de 110 kV, de asemenea, sunt utilizați din ce în ce mai mult piloni din tub din oțel. Pentru a preveni șocurile electrice (electrocutările), linii electrice aeriene trebuie să respecte anumite distanțe minime față de sol, drumuri și clădiri. Există, de asemenea, cabluri electrice aeriene izolate suspendate, care sunt susținute de cablu de oțel fixat și încorporat corespunzător.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Friedrich Kießling, Peter Nefzger, Ulf Kaintzyk: Freileitungen. 5. Auflage. Springer, Heidelberg 2001, ISBN 978-3-642-62673-9

Energietechnik:

  • Rene Flosdorff, Günther Hilgarth: Elektrische Energieverteilung. 4. Auflage. B.G. Teubner, Stuttgart 1982, ISBN 3-519-36411-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]