Sari la conținut

Glosar de electromagnetism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest glosar conține termeni din electromagnetism și electrotehnică. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- balon mic de sticlă având in interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric;
- lampă alcatuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- electrod prin care iese curentul electric continuu de conducție dintr-o baie de electroliză, la polul negativ al sursei; (vezi și lampă catodică).
- electrod al unui tub electronic care emite electroni.
numărul de dipoli pe unitatea de volum.
polarizabilitate;
permitivitatea absolută a vidului;
permitivitate relativă.
  • condensator variabil - condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui.
susceptibilitate magnetică;
permeabilitatea magnetică a vidului;
densitatea dipolilor;
moment magnetic;
Constanta Boltzmann;
temperatura absolută.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
Ecuațiile lui Maxwell (în forma generală)
ecuații diferențiale ecuații integrale
- una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică;
- ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice;
- totalitatea fenomenelor electrice.
- referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp sau la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni;
- (despre instrumente de măsură) bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric.
- bucata de oțel care dobândește proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric;
- corp feromagnetic magnetizat temporar.
- motor electric;
- care poate produce curent electric.
- aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat;
- alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic;
- ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație.
  • extracurent - curent care se produce în aer în momentul când se deschide un circuit străbătut de un curent electric datorită autoinducției și care se manifestă printr-un arc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- aparat care emite un curent electric de intensitate variabila în raport cu lumina care cade pe acesta (sinonime: pilă fotovoltaică, celulă fotovoltaică).
- aparat foarte sensibil pentru măsurat intensitatea razelor ultraviolete.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • galvanism:
- acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii;
- curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent continuu.
  • galvanizare
- acoperire a unei piese metalice, prin electroliză, cu un strat subțire de zinc pentru a o face mai rezistentă la coroziune;
- excitarea unui țesut sau un organ al corpului printr-un curent continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- (despre tensiuni electromotoare și curenți electrici) care se produce prin inducție electromagnetică;
- parte a unei mașini electrice în care se produce, prin inducție, un curent electric.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • nepolar - (despre molecule sau grupări de atomi) care este lipsit de curent electric permanent.
  • nivel de transmisiune - mărime fizică exprimată prin logaritmul natural dintre amplitudinea finală și cea inițială (sau de referință) a unui semnal electromagnetic:


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric;
- fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice.
- fiecare dintre cele două puncte în care se aplică forțele care acționează asupra unui magnet când acesta se găsește într-un câmp magnetic;
- partea unui corp din care ies sau în care intră liniile de câmp ale inducției magnetice.
  • pozitiv:
- (despre sarcină electrică) de același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav;
- (despre bornă, pol, electrod) prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui;
- vezi rezistor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp;
- putere electrică activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie.
  • scurtcircuit:
- legatură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, avand o rezistență foarte mică;
- fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unei astfel de legături electrice.
  • selfinducție - vezi autoinducție.
  • siguranta automată - siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton.
  • siguranță electrică - dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens.
  • solenoid - bobină cilindrică cu spirele în formă de cercuri perpendiculare față de axa de simetrie a bobinei și străbătute de un curent electric pentru a crea în jurul lor un câmp magnetic.
  • spectru:
- totalitatea liniilor de câmp dintr-un magnet, ale unui câmp electric etc.;
- descompunerea unei unde electromagnetice în componentele sale de frecvență.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric;
- lucrul mecanic efectuat de câmpul electric la deplasarea unității de sarcină pozitivă între cele două puncte între care se măsoară diferența de potențial.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • vibrator:
- aparat care produce oscilații electromagnetice;
- întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență;
- dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat;
- lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosita la soneriile electrice.
- instrument electric de măsură care indică direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii și ale intensității unui curent electric;
- instrument de măsură indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru și ca ampermetru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.