Galvanometru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Schema unui galvanometru de tip D'Arsonval-Weston

Galvanometrul este un instrument de măsură utilizat pentru punerea în evidență a unor curenți electrici de slabă intensitate. Este gradat în unități de intensitate, de tensiune sau de sarcină electrică.

Primul galvanometru a fost construit de Johann Schweigger în 1820, ulterior fiind îmbunătățit de André-Marie Ampère.

Se bazează pe fenomenul de inducție electromagnetică și poate fi de două tipuri:

  • galvanometru cu cadru mobil: alcătuit dintr-un magnet fix în jurul căruia se poate roti o bobină prin care trece curentul electric de măsurat;
  • galvanometru cu magnet mobil: alcătuit dintr-o bobină fixă, în interiorul căreia se află suspendat unul sau mai multe ace magnetice a căror deviație poate fi măsurată.

Pentru citirea unor deviații mici, pe echipajul mobil se fixează o oglindă, care, la devierea acestuia, va produce devierea cu un unchi dublu a unei raze de lumină reflectate.