Permitivitate (electromagnetism)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Permitivitatea electrică (sau constanta dielectrică) este o mărime, notată ε, care indică rezistența opusă la polarizare electrică a unui dielectric. Caracterizează proprietățile electrice ale unui mediu și este dată de relația:

 \mathbf D =\epsilon \cdot \mathbf E,

unde:

Unitatea de măsură în SI este farad pe metru.

Într-un mediu izotrop:

 \epsilon = \epsilon_0 (1 + \chi_e),

În practică este utilizată o mărime adimensională exprimată prin raportul dintre permitivitatea unui mediu și cea a vidului:

 \epsilon_r = \frac {\epsilon}{\epsilon_0},

numită permitivitate relativă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]