Congresul General al Bucovinei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Congresul General al Bucovinei
Tip
Tip Unicameral
Conducere
Președinte Iancu Flondor
Structură
Membri 100
Sediu
Cernăuți
Website

Congresul General al Bucovinei a fost un organ format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Ducatul Bucovinei, după intervenția militară română în această regiune, care a proclamat unirea Bucovinei cu Regatul României în 1918.

Pe 28 noiembrie 1918,[1] Congresul l-a ales pe Iancu Flondor în calitate de președinte și a votat pentru Unirea cu Regatul României, cu sprijinul deplin al reprezentanților românii, germani și polonezi; ucrainenii nu au vrut să participe.[2][3]

Cei șase reprezentanți polonezi erau: Bazyli Duzinkiewikz, Emil Kaminski, Stanisław (Stanislaus) Kwiatkowski, Wladislaw Pospiszil, Leopold Szweiger și Edmund Wicentowicz.[4] Printre reprezentanții români se numărau Iancu Flondor, Vladimir de Repta, Dionisie Bejan, Ion Nistor, Octavian Gheorghian, Radu Sbiera, Vasile Crăciun, Gheorghe Șandru, Vasile Marcu, Dimitrie Bucevschi, Gheorghe Voicu, Vasile Alboi-Șandru, Ion Candrea, Eudoxiu Hurmuzachi.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Irina Livezeanu (). Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building & Ethnic Struggle, 1918-1930. pp. 59–. ISBN 0-8014-8688-2.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (help)
  2. ^ Constantin Kirițescu (). Istoria războiului pentru întregirea României: 1916 - 1919. Ed. S̨tiint̨ifică s̨i Enciclopedică. ISBN 978-973-29-0048-2. 
  3. ^ Minoritatea ucraineana din Romania (1918-1940) Arhivat October 17, 2015, la Wayback Machine.
  4. ^ Grigore Nandriș, „Zile trăite în Bucovina”, în Amintiri răzlețe din vremea Unirii, Cernăuți, 1938, p. 256.