Congresul General al Bucovinei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Congresul General al Bucovinei
Tip
TipUnicameral
Conducere
PreședinteIancu Flondor
Structură
Membri100
Sediu
Cernăuți
Website

Congresul General al Bucovinei a fost un organ format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Ducatul Bucovinei, după intervenția militară română în această regiune, care a proclamat unirea Bucovinei cu Regatul României în 1918.

Pe 28 noiembrie 1918,[1] Congresul l-a ales pe Iancu Flondor în calitate de președinte și a votat pentru Unirea cu Regatul României, cu sprijinul deplin al reprezentanților românii, germani și polonezi; ucrainenii nu au vrut să participe.[2][3]

Cei șase reprezentanți polonezi erau: Bazyli Duzinkiewikz, Emil Kaminski, Stanisław (Stanislaus) Kwiatkowski, Wladislaw Pospiszil, Leopold Szweiger și Edmund Wicentowicz.[4] Printre reprezentanții români se numărau Iancu Flondor, Vladimir de Repta, Dionisie Bejan, Ion Nistor, Octavian Gheorghian, Radu Sbiera, Vasile Crăciun, Gheorghe Șandru, Vasile Marcu, Dimitrie Bucevschi, Gheorghe Voicu, Vasile Alboi-Șandru, Ion Candrea, Eudoxiu Hurmuzachi.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Irina Livezeanu (). Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building & Ethnic Struggle, 1918-1930. pp. 59–. ISBN 0-8014-8688-2.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  2. ^ Constantin Kirițescu (). Istoria războiului pentru întregirea României: 1916 - 1919. Ed. S̨tiint̨ifică s̨i Enciclopedică. ISBN 978-973-29-0048-2. 
  3. ^ Minoritatea ucraineana din Romania (1918-1940) Arhivat October 17, 2015, la Wayback Machine.
  4. ^ Grigore Nandriș, „Zile trăite în Bucovina”, în Amintiri răzlețe din vremea Unirii, Cernăuți, 1938, p. 256.