Sari la conținut

Gavril Iosif Chiuzbaian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gavril Iosif Chiuzbaian
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Baia Sprie, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejudecător
politician
scenarist
jurnalist
istoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru al justiției Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Șef al statuluiIon Iliescu

Partid politicPUNR ()
PCR () Modificați la Wikidata
Alma materFacultatea de Drept a Universității din București[2]

Gavril Iosif Chiuzbaian (n. , Baia Sprie, România – d. ) a fost un jurist și om politic român, ministru al justiției din partea PUNR în perioada 1994-1996, în guvernul Nicolae Văcăroiu.

Viața timpurie și cariera profesională

[modificare | modificare sursă]

Gavril Iosif Chiuzbaian s-a născut în 1945 în Baia Sprie, fiind fiul unui ilegalist comunist.[3] A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București printre primii (apoi a obținut și un doctorat), a fost membru U.T.C., iar, din 1976, membru P.C.R..

Chiuzbaian a fost președinte de onoare al Uniunii Juriștilor din România, vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Juriștilor Democrați.

Activitate culturală

[modificare | modificare sursă]

Chiuzbaian a fost asociat cu Fundația Drăgan, fondată de controversatul Iosif Constantin Drăgan.

Chiuzbaian a fost, alături de Mihai Opriș și Dinu Cocea, unul din scenariștii filmului Instanța amână pronunțarea (1976) și a scris în revistele Era Socialistă și Săptămîna, ultima fiind coordonată de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu.[4][5] Chiuzbaian a fost autorul unor studii despre traci și geto-daci.[6]

Activitate politică

[modificare | modificare sursă]

Chiuzbaian a făcut parte din Uniunea Vatra Românească și a fost membru PUNR. Între 1994-1996 a fost ministru al justiției în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu.

În septembrie 2022, la 6 ani după moartea lui Chiuzbaian, jurnalista Ioana Ene Dogioiu a povestit cum, în 1995, când era ministru, Chiuzbaian a încercat să o violeze chiar în biroul său.[7], [8]