Sari la conținut

Frederic I al Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frederic I
Date personale
Născut7 octombrie 1471(1471-10-07)
Haderslevhus
Decedat (61 de ani)
Castelul Gottorp
ÎnmormântatCatedrala Schleswig
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
PărințiChristian I al Danemarcei
Dorothea de Brandenburg
Frați și suroriOlaf of Denmark[*][[Olaf of Denmark (Danish prince; son of Christian I)|​]]
Canute of Denmark[*][[Canute of Denmark (Danish prince; son of Christian I)|​]]
Ioan al Danemarcei
Margareta a Danemarcei (1456 - 1486) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna de Brandenburg
Sophie de Pomerania
CopiiChristian al III-lea al Danemarcei
Dorothea, Ducesă A Prusiei
Ioan al II-lea, Duce de Schleswig-Holstein-Haderslev
Elisabeta, Ducesă de Mecklenburg
Adolf, Duce de Holstein-Gottorp
Anne
Dorothea, Ducesă de Mecklenburg
Frederic, episcop de Hildesheim și Schleswig
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Oldenburg
Rege al Danemarcei și al Norvegiei
Domnie1523 – 10 aprilie 1533
Încoronare7 august 1524
PredecesorChristian al II-lea
SuccesorChristian al III-lea

Frederic I (n. , Haderslev, regiunea Syddanmark, Danemarca – d. , Schleswig, Schleswig-Holstein, Germania) a fost conducătorul Regatului Danemarcei, al Norvegiei și temporar al celui suedez. În funcție de originea documentelor, ortografia numelui său respectă specificul limbii țărilor respective, adică Frederich, Frederik, respectiv Fredrik.

Frederic a fost fiul primului rege Oldenburg Christian I al Danemarcei, Norvegiei și Suediei (1426–81) și a Dorothea de Brandenburg (1430–95). Minorul Frederic a fost ales co-Duce de Schleswig și Holstein în 1482, imediat după moartea tatălui său. Celălalt co-duce era fratele său mai mare cu zece ani, regele Ioan al Danemarcei. La majoratul lui Frederic, în 1490, ambele ducate au fost împărțite între cei doi frați.[1]

În 1500 el și-a convins fratele să cucerească Dithmarschen, și o armată mare a fost chemată, nu numai din cele două ducate, dar și din Uniunea Kalmar pentru care fratele său a fost rege pentru scurt timp. De asemenea, au luat parte numeroși mercenari germani. Expediția a eșuat lamentabil, însă, în Bătălia de la Hemmingstedt, unde o treime din toți cavalerii din Schleswig și Holstein și-au pierdut viața.[2]

Un grup de nobili i-au oferit tronul lui Frederick cel Tânăr în 1513, după moartea Ducelui Johannis, dar refuză știind că majoritate curții nu îi este loială, și l-au încoronat în schimb pe Kristianssen I.

În 1523 Kristianssen I, fiul său, numit Rege peste regatul Danemarca, Norvegia și cel suedez sub împrejurarea unei curți neloiale a fost silit să abdice, motiv pentru regele 'Frederic I' ca să ia pentru sine tronul. După numirea sa ca rege, tronul s-a mutat în cetatea Gottorf, actualul oraș Schleswig din landul Schleswig-Holstein (din Germania).

După înlăturarea în siguranță a fiului său cu un an în urmă, Frederic I se confruntă în 1524 cu o serie de revolte ale țărănimii în regiunile Jutlandul de Sud și landul Skana (din Suedia) care voia reîntoarcerea lui Kristianssen I pe tron. Intrigile mereu crescânde îl forțează pe Severin Norby (n. 147_ - d. 1530), duce de Von Gotland să invadeze regiunea Blekinge într-o încercare de a se schimba ordinea de la cetatea de Scaun din ținutul Gottorf. Adunând țăranii din regiunea guvernată, el a atacat castelul Karnan din Helsingborg. Armata lui Frederik concentrată în ținutul Scania respinge cu eficiență gloata de 8000 de țărani adusă de Soren, iar generalul Johannis Rantau îl învinge la bătălia dela Lund din aprilie 1525. În urma bătăliei, răsculații au dat bir cu fugiții; au pierit însă și nevinovații care s-au găsit în calea lor. Metoda aceasta de a presăra moarte în cale și de a folosi scutul uman a fost practicată și în Europa de Est și Asia de către Imperiul Otoman, procedeu ce ni-l descrie și Mihai Eminescu [necesită citare].

Se știe că Frederic, deși nu scrie daneza, acesta a încurajat publicarea primei Biblii în limba daneză, lucru făcut pentru a împăca taberele religioase ale ordinului luteran și ordinului catolic și a putea să îi controleze printr-o singură biserică (1525).

Începând cu 1427 Frederic autorizează închiderea unor biserici franciscane și moare la 10 aprilie 1533, trupul fiindu-i înhumat la catedrala din Schleswig.

  1. ^ „Frederik I, Konge i Danmark og Norge”, Salmonsens konversationsleksikon (în Danish), Runeberg .
  2. ^ „Frederik I, 1471–1533”, Konge (Dansk biografisk Lexikon), Runeberg .