Olav al V-lea al Norvegiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Olav al V-lea
Rege al Norvegiei
Olav V of Norway.jpg
Date personale
Nume la naștere Alexander Edward Christian Frederik Modificați la Wikidata
Născut 2 iulie 1903(1903-07-02)
Casa Sandringham, Norfolk, Anglia
Decedat (87 de ani)
Holmenkollen, Oslo, Norvegia
Înmormântat 30 ianuarie 1991
Castelul Akershus, Oslo
Părinți Haakon al VII-lea al Norvegiei
Maud de Wales Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Prințesa Märtha a Suediei
Copii Prințesa Ragnhild
Prințesa Astrid
Harald al V-lea
Cetățenie Flag of Norway.svg Norvegia
Flag of Denmark.svg Danemarca Modificați la Wikidata
Religie Biserica Norvegiei Modificați la Wikidata
Ocupație monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Glücksburg
Rege al Norvegiei
Domnie 21 septembrie 1957 – 17 ianuarie 1991 (33 de ani)
Încoronare 22 iunie 1958
Predecesor Haakon al VII-lea
Succesor Harald al V-lea
Prezență online

Olav al V-lea (n. 2 iulie 1903, d. 17 ianuarie 1991) a fost rege al Norvegiei din 1957 până la moartea sa. Olav s-a născut în Regatul Unit al Marii Britanii ca fiu al Prințului Carl al Danemarcei și al Prințesei Maud de Wales și la naștere a primit numele de Alexander Edward Christian Frederik.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

A devenit Prinț Moștenitor al tronului Norvegiei și a primit numele Olav, când tatăl său a fost ales rege în 1905. A absolvit Academia Militară Norvegiană în 1924 și a făcut studii economice și de jurisprudență la Balliol College, Oxford. În 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam a obținut medalia de aur la navigație. La 21 martie 1929 la Oslo s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Märtha a Suediei cu care a avut un fiu, Harald, și două fiice, Ragnhild și Astrid.

În exilul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Prințesa Märtha împreună cu copiii a locuit la Washington, unde a dezvoltat o prietenie cu Franklin D. Roosevelt. Prințesa Märtha a murit în 1954, înainte ca soțul ei să devină rege.

În timpul războiului, când guvernul norvegian a decis să plece în exil, Olav a plecat împreună cu tatăl său în Marea Britanie. În 1957, după decesul regelui Haakon al VII-lea, Olav a urcat pe tronul Norvegiei.

Vezi și[modificare | modificare sursă]