Lista monarhilor englezi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Rege al Angliei)
Salt la: Navigare, căutare
Blazonul englez al Regatului Angliei, 1558–1603

Monarhia Regatului Angliei a început odată cu Alfred cel Mare și s-a încheiat cu Regina Ana, care a devenit regina Marii Britanii în 1707, atunci când Anglia s-a unit cu Scoția.

Erau necesare argumente pentru cei câțiva regi care susțineau că dețin controlul vechiului regat anglo-saxon, pentru a fi considerat primul rege al Angliei. Spre exemplu, Offa, regele de Mercia și Egbert, rege de Wessex, sunt uneori descriși ca regi ai Angliei de către scriitorii populari, însă nu și de către istorici. La sfârșitul secolului al VIII-lea, Offa a obținut o poziție dominantă în sudul Angliei, însă nu a supraviețuit, murind în 796. În 829, Egbert a cucerit Mercia, însă și-a pierdut curând controlul asupra ei. Spre sfârșitul secolului al IX-lea, Wessex domina regatul anglo-saxon. Regele Alfred cel Mare era suveran al Merciei de vest și a folosit titlu de Rege al Angliei și al Saxonilor, însă nu a domnit niciodată peste partea estică și nordică a Angliei, pe atunci regiunea Danelaw. Fiul său, Eduard cel Bătrân a cucerit estul Danelaw, dar fiul lui Eduard, Athelstan a devenit primul rege care avea să se pronunțe asupra întregii Anglii, atunci când a cucerit Northumbria în 927, fiind considerat de unii istorici ca primul rege al Angliei.

Principatului Țării Galilor a fost încorporat în Regatul Angliei sub Statutul Rhuddlan în 1284 și în 1301 regele Eduard I al Angliei l-a investit pe fiul său mai mare, viitorul rege Eduard al II-lea al Angliei, ca Prinț de Wales. Din acel moment, cu excepția regelui Eduard al III-lea al Angliei, cei mai mari fii ai tuturor monarhilor englezi au purtat acest titlu. După moartea reginei Elisabeta I a Angliei care nu a avut moștenitori, în 1603 coroanele Angliei și Scoției s-au unit, iar regele Iacob al VI-lea al Scoției devenea Iacob I al Angliei. Prin proclamarea regală, Iacob s-a intitulat Rege al Marii Britanii, însă acest regat nu avea să se creeze până în anul 1707, atunci când Anglia a suferit o uniune legislativă cu Scoția, pentru a forma noul Regat al Marii Britanii și care avea să se încadreze sub domnia reginei Anna a Marii Britanii.

Casa de Wessex[modificare | modificare sursă]

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Alfred cel Mare
(Ælfrēd; Ælfrǣd)
880s–899
Statuia lui Alfred în Winchester 849
Fiul lui Æthelwulf (rege de Wessex) și Osburh
Ealhswith
868
5 copii
26 octombrie 899
50 de ani
Eduard cel Bătrân
Eadweard cyning
26 octombrie 899–924
Edward the Elder - MS Royal 14 B VI.jpg c. 874–877
Fiul lui Alfred și Ealhswith
(1) Ecgwynn
2 copii
(2) Ælfflæd
8 copii
(3) Eadgifu
4 copii
17 iulie 924
46–50 de ani

Pretendenți disputați

Există unele dovezi cum că Ethelweard de Wessex e posibil să fi fost rege timp de patru săptămâni, în anul 924, între domnia tatălui său Eduard cel Bătrân și a fratelui său Athelstan, deși nu a fost încoronat. Totuși acest lucru nu este acceptat de către toți istoricii. De asemenea, nu este clar dacă Ethelweard a fost declarat rege al întregului regat sau doar în Wessex. Există dovezi că atunci când Eduard a murit, Ethelweard a fost declarat rege în Wessex și Athelstan în Mercia.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Ethelweard
iulie–august
924

fiul lui Eduard cel Bătrân și Ælfflæd
Necăsătorit?
nu a avut copii
3 august 924
23 de ani
Înmormântat la Winchester
Athelstan
(Æþelstan)
924–939
Regele Anglo-Saxonilor 924-927
Regele Angliei 927-939
Aethelstan1 of England.jpg 895
Fiul lui Eduard cel Bătrân și Ecgwynn
Necăsătorit 27 octombrie 939
44 de ani
Edmund Magnificul
(Eadmund)
28 octombrie
939–946
Edmund I.jpg c. 921
Fiul lui Eduard cel Bătrân și Eadgifu de Kent
(1) Ælfgifu de Shaftesbury
2 copii
(2) Æthelflæd de Damerham
nu a avut copii
26 mai 946
Pucklechurch
25 de ani
(Omorât într-o încăierare)
Eadred al Angliei
(Eadred)
27 mai
946–955
Eadred.jpg c. 923
Fiul lui Eduard cel Bătrân și Eadgifu de Kent
Necăsătorit 23 noiembrie 955
Frome
32 de ani
Edwy al Angliei
(Eadwig)
24 noiembrie
955–959
Eadwig.jpg c. 940
Fiul lui Edmund I al Angliei și Ælfgifu de Shaftesbury
Ælfgifu 1 octombrie 959
19 ani
Edgar Pașnicul
(Eadgar)
2 octombrie
959–975
Edgar.jpg c. 943
Wessex
Fiul lui Edmund I al Angliei și Ælfgifu de Shaftesbury
(1) Æthelflæd
c. 960
1 fiu
(2) Ælfthryth
c. 964
2 copii
8 iulie 975
Winchester
32 de ani
Sf. Eduard Martirul
(Eadweard)
9 iulie
975–978
Edward the Martyr by Edwards detail.jpg c. 962
Fiul lui Edgar al Angliei și Æthelflæd
Necăsătorit 18 martie 978
Castelul Corfe
16 ani
(Asasinat)
Ethelred cel Neinspirat
(Æþelræd Unræd)
19 martie
978–1013 (prima domnie)
EthelUn.jpg c. 968
Fiul lui Edgar al Angliei și Ælfthryth
(1) Ælfgifu de York
991
9 copii
(2) Emma de Normandia
1002
3 copii
23 aprilie 1016
Londra
48 de ani

Regi danezi[modificare | modificare sursă]

Anglia a intrat sub dominația regilor danezi în timpul și după domnia lui Ethelred cel Neinspirat.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Svend I al Danemarcei
(Svend Tveskæg)
25 decembrie
1013–1014
Sweyn Forkbeard.jpg c. 960
Danemarca
Fiul lui Harald Bluetooth și Gyrid Olafsdottir
(1) Gunhild de Wenden
c. 990
7 copii
(2) Sigrid
c. 1000
o fiică
3 februarie 1014
Gainsborough
54 de ani

Casa de Wessex (restaurată, prima dată)[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Svend I al Danemarcei, Ethelred al II-lea al Angliei s-a întors din exil și a fost proclamat rege, la 3 februarie 1014. Fiul său l-a urmat la tron după ce a fost ales rege de către cetățenii din Londra și o parte din Witan, în ciuda eforturilor danezilor de a smulge coroana de la saxonii din vest.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Ethelred cel Neinspirat
(Æþelræd Unræd)
19 martie
1014–1016 (a doua domnie)
EthelUn.jpg c. 968
Fiul lui Edgar al Angliei și Ælfthryth
(1) Ælfgifu de York
991
9 copii
(2) Emma de Normandia
1002
3 copii
23 aprilie 1016
Londra
48 de ani
Edmund Braț-de-Fier
(Eadmund)
24 aprilie –
30 noiembrie 1016
Edmund Ironside - MS Royal 14 B V.jpg c. 990
Fiul lui Ethelred cel Neinspirat și Ælfgifu de York
Ealdgyth
2 copii
30 noiembrie 1016
Glastonbury
26 de ani

Regi danezi (restaurați)[modificare | modificare sursă]

După bătălia decisivă de la Assandun din 18 octombrie 1016, regele Edmund a semnat un tratat cu Knut, în care toată Anglia, cu excepția regiunii Wessex, era controlată de Knut. După moarea lui Edmund, la 30 noiembrie, Knut a condus tot regatul ca rege unic.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Knut cel Mare
(Knútr)
18 octombrie 1016 –
12 noiembrie 1035
Cnut.jpg c. 995
Fiul lui Svend I al Danemarcei și Gunhilda a Poloniei
(1) Aelfgifu de Northampton
doi copii
(2) Emma de Normandia
1017
doi copii
12 noiembrie 1035
Shaftesbury
40 de ani
Harold Picior-de-Iepure
(Harald)
13 noiembrie 1035 –
17 martie 1040
Harold H.jpg c. 1016/7
Fiul lui Knut cel Mare și Ælfgifu de Northampton
Ælfgifu?
1 copil?
17 martie 1040
Oxford
23 sau 24 de ani
Hardeknud
(Hardeknud)
17 martie 1040 –
8 iunie 1042
Hardeknut.jpg 1018
Fiul lui Knut cel Mare și Emma de Normandia
Necăsătorit 8 iunie 1042
Lambeth
24 de ani

Casa de Wessex (restaurată, a doua oară)[modificare | modificare sursă]

Dupa Hardeknud, a avut loc o scurta restaurare saxona intre 1042 si 1066, dupa batalia de la Hastings, un punct decisiv în istorie engleză. William I, duce de Normandia a devenit regele Angliei.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Eduard Confesorul
(Eadweard)
9 iunie
1042 – 1066
Edward Confessor.jpg c. 1002
Islip, Oxfordshire
Fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei și Emma de Normandia
Edith de Wessex
23 ianuarie 1045
Nici un copil
5 ianuarie 1066
Palatul Westminster
64 de ani
Harold Godwinson
(Harold Godƿinson)
6 ianuarie – 14 octombrie 1066
Harold2.jpg c. 1022
Fiul lui Godwin, Conte de Wessex și Gytha Thorkelsdóttir
Edith Swannesha 14 octombrie 1066
Hastings
44 de ani
(A murit în luptă)
Ealdgyth
c. 1064
Harold, Ulf
Edgar Atheling
(Eadgar Æþeling)
15 octombrie – 17 decembrie 1066
Proclamat dar nu a fost încoronat niciodată
Edgar the Ætheling.jpg c. 1053
Ungaria
Fiul lui Eduard Exilatul și Agatha
Necăsătorit
Nici unul
c. 1126
73 de ani

Dinastia normandă[modificare | modificare sursă]

În 1066, William al II-lea, Duce de Normandia, un vasal al regelui Franței și văr al lui Eduard Confesorul, a invadat și a cucerit Anglia, mutând permanent capitala de la Winchester la Londra. După moartea regelui Harold al II-lea în bătălia decisivă de la Hastings, la 14 octombrie, anglo-saxonii Witenagemot l-au ales pe Edgar ca rege, însă Edgar a fost în imposibilitatea de a rezista invadatorilor și nu a fost niciodată încoronat. William a fost încoronat ca regele William I al Angliei, în ziua de Crăciun a anului 1066, în Catedrala Westminster și este astăzi cunoscut sub numele de William Cuceritorul, William Bastardul sau William I.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
William I al Angliei
William Bastardul
William Cuceritorul
(Guillaume le Bâtard)
(Guillaume le Conquérant)

25 decembrie
1066–1087
Vilem1.jpg c. 1028
Castelul Falaise
Fiul lui Robert I, Duce de Normandia și Herleva
Matilda de Flandra
Catedrala Notre Dame, Normandia
1053
10 copii
9 septembrie 1087
Rouen
59 de ani S-a rănit după ce a căuzt din șa. Îngropat la Catedrala Sain Etienne (Abbaye aux Hommes) de Caen
William al II-lea al Angliei
William Rufus
(Guillaume le Roux)

26 septembrie
1087–1100
William II of England.jpg c. 1058
Normandia
Fiul lui William I al Angliei și Matilda de Flandra
Necăsătorit 2 august 1100
New Forest
42 de ani
A fost omorât cu o săgeată
Henric I al Angliei
Henry Beauclerc
(Henri Beauclerc)

5 august
1100–1135
Henric I septembrie 1068
Selby
Fiul lui William I al Angliei și Matilda de Flandra
(1) Edith a Scoției
Catedrala Westminster
11 noiembrie 1100
4 copii
(2) Adeliza de Louvain
Castelul Windsor
29 ianuarie 1121
nu a avut copii
1 decembrie 1135
Castelul Lyons-la-Forêt (Saint-Denis-en-Lyons)
67 de ani
Aparent de la consumul excesiv de petromizonii. Înmormântat la Catedrala Reading

Casa Blois[modificare | modificare sursă]

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Ștefan al Angliei
Ștefan de Blois
(Estienne de Blois)

22 decembrie
1135–1154
Stepan Blois.jpg c. 1096
Blois
Fiul lui Ștefan, Conte de Blois și Adela de Normandia
Matilda de Boulogne
Westminster
1125
5 copii
25 octombrie 1154
Castelul Dover
58 de ani, de dysentery

Pretendenți disputați

Împărăteasa Matilda a fost declarată moștenitoarea prezumtivă a tatălui ei, Henric I, după moartea fratelui său și a fost recunoscută ca atare de către baroni. Cu toate acestea, după moartea lui Henric I, tronul a fost preluat de către vărul Matildei, Ștefan de Blois. Matilda a continuat să fie conducător de facti pentru câteva luni, fiind prima femeie care avea să domnească, însă nu a fost niciodată încoronată și este rareori menționată ca monarh al Angliei.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Matilda
Împărăteasa Matilda
(Mathilde l'emperesse)

7 aprilie 1141–
1 noiembrie 1141
Titlu disputat
Matilda 7 februarie 1102
Sutton Courtenay
Fiica lui Henric I al Angliei și Edith a Scoției
(1) Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman
Mainz
6 ianuarie 1114
nu au avut copii
(2) Geoffrey al V-lea, Conte de Anjou
Catedrala Le Mans
22 mai 1128
3 copii
10 septembrie 1167
Notre Dame du Pré în Rouen
65 de ani
Fiica lui Henry I
(A preluat forțat coroana)

Contele Eustațiu al IV-lea de Boulogne (c 1130 - 17 august 1153) a fost numit co-regent al Angliei de către tatăl său, regele Ștefan, la 6 aprilie 1152, în scopul de a garanta succesiunea la tron (acesta fiind obiceiul în Franța, însă nu și în Anglia). Cu toate acestea, Papa și Biserica nu au fost de acord cu acest lucru, iar Eustațiu nu a fost încoronat. Eustațiu a murit în anul următor la vârsta de 22 de ani, în timp ce tatăl său încă mai trăia.

Casa de Anjou[modificare | modificare sursă]

Ștefan a ajuns la un acord cu Matilda, în noiembrie 1153, semnând Tratatul de la Wallingford, în care Ștefan îl recunoștea pe Henric, fiul Matildei, ca moștenitor-aparent al tronului în locul propriului său fiu, care murise în august.

În loc ca Angevinii să guverneze printre normanzi, aceștia au condus Aquitania, terenurile care au fost dobândite prin căsătoria lui Henric al II-lea cu Eleanor de Aquitaine, și nu au considerat Anglia ca fiind casa lor primară decât dupa ce majoritatea dintre pământurile lor au fost pierdute de către regele Ioan. Deși dinastia Angevină a avut o guvernare scurtă, descendenții în linia masculină au inclus Casa de Plantagenet, Casa de Lancaster și Casa de York. Angevinii au format blazonul regal al Angliei, arătând ce alte regate dețineau sau au fost revendicate de succesorii lor.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Henric al II-lea
Henry Curtmantle
(Henri Court-manteau)

19 decembrie
1154–1189
Henric II 5 martie 1133
Le Mans
Fiul lui Geoffrey al V-lea de Anjou și Matilda, fiica lui Henric I
Eleanor de Aquitaine
Catedrala Bordeaux
18 mai 1152
8 copii
6 iulie 1189
Chinon
56 de ani. Înmormântat la Catedrala Fontevraud
nepotul lui Henric I
(Tratatul de la Wallingford)
Henric cel Tânăr
(Henri le Jeune Roy)
(co-guvernator împreună cu tatăl său)
14 iunie
1170–1183
Henry the Young King.jpg 28 februarie 1155

fiul lui Henric al II-lea și Eleanor de Aquitaine

Margareta a Franței, Regina Ungariei
Catedrala Winchester
27 august 1172
un copil
11 iunie 1183
Martel, Limoges
28 de ani. Înmormântat la Catedrala Rouen (Notre-Dame)
fiul lui Henric II
(Primogenitură)
Richard I
Richard I, Inimă-de-Leu
(Richard Cœur de Lion)

3 septembrie
1189–1199
Richard coeur de lion.jpg 8 septembrie 1157
Palatul Beaumont
fiul lui Henric al II-lea și Eleanor de Aquitaine
Berengaria de Navara
Limassol
12 mai 1191
nu a avut copii
6 aprilie 1199
Chalus
41 de ani. A murit de la o săgeată în umăr care s-a infectat. Înmormântat la Catedrala Rouen
fiul lui Henric II
(primogenitură)
Ioan
Ioan "Fără de Țară"
(Jean sans Terre)

27 mai
1199–1216
King John from NPG.jpg 24 decembrie 1166
Palatul Beaumont
fiul lui Henric al II-lea și Eleanor de Aquitaine
(1) Isabela de Gloucester
Castelul Marlborough
29 august 1189
nu a avut copii

(2) Isabella de Angoulême
Catedrala Bordeaux
24 august 1200
5 copii

19 October 1216
Newark-on-Trent
49 de ani. A murit probabil de dizenterie, cauzată de mâncatul piersicilor și băutul vinului. Înmormântat la Catedrala Worcester
Fratele lui lui Richard I

Pretendenți disputați

Ludovic al VIII-lea al Franței a condus pentru scurt timp jumătate din Anglia, din anul 1216 până în 1217, la încheierea Războiului Primilor Baroni împotriva regelui Ioan. În timp ce mărșăluia spre Londra, el a fost primit în mod deschid de către baronii rebeli și de cetățeni și a fost proclamat rege (deși nu a fost încoronat), la Catedrala St. Paul. Mulți nobili, printre care și Alexandru al II-lea al Scoției, s-au adunat pentru a-i aduce omagii. Cu toate acestea, la semnarea Tratatului de la Lamberth din 1217, Ludovic a recunoscut că el nu a fost niciodată regele legitim al Angliei.

Casa de Platagenet[modificare | modificare sursă]

Casa de Plantagenet a început efectiv sub Henric al II-lea al Angliei, deși istoricii de astăzi se referă la Henric al II-lea și la fii săi ca fiind Angevini datorită vastului Imperiu continental. Istoricii încep linia Plantageneților de la Henric al III-lea, atunci când regii Plantagenet au devenit mai mult de natură englezească. Casele Lancaster și York sunt ramuri cadet ale Casei Plantagenet.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Henric al III-lea
Henry de Winchester
28 octombrie
1216–1272
Henric III 1 octombrie 1207
Castelul Winchester
fiul lui Ioan al Angliei și Isabella de Angoulême
Eleanora de Provence
Catedrala Canterbury
14 ianuarie 1236
5 copii
16 noiembrie 1272
Palatul Westminster
65 de ani
fiul lui Ioan al Angliei
(primogenitură)
Eduard I
Eduard I "Lunganul"
20 noiembrie
1272–1307
thumbEdward I of England 17 iunie 1239
Palatul Westminster
fiul lui Henric al III-lea și Eleanora de Provence
(1) Eleanora de Castilia
Catedrala Santa Maria la Real de Huelgas
18 octombrie 1254
16 copii

(2) Margareta a Franței
10 septembrie 1299
3 copii

7 iulie 1307
Burgh de Sands
68 de ani
fiul lui Henric al III-lea al Angliei
(primogenitură)
Eduard al II-lea
Edward de Caernarfon
7 iulie 1307 –
25 ianuarie 1327
Edward II - British Library Royal 20 A ii f10 (detail).jpg 25 aprilie 1284
Castelul Caernarfon
fiul lui Eduard I al Angliei și Eleanora de Castilia
Isabella a Franței
Catedrala Boulogne
25 ianuarie 1308
5 copii
21 septembrie 1327
Castelul Berkeley
43 de ani (asasinat)
fiul lui Eduard I al Angliei
(primogenitură)
Eduard al III-lea al Angliei
25 ianuarie
1327–1377
Edward III of England (Order of the Garter).jpg 13 noiembrie 1312
Castelul Windsor
fiul lui Eduard al II-lea al Angliei și Isabella a Franței
Philippa de Hainault
Catedrala York
24 ianuarie 1328
14 copii
21 iunie 1377
Palatul Sheen
64 de ani
fiul lui Eduard al II-lea
(primogenitură)
Richard al II-lea
21 iunie 1377 –
29 septembrie 1399
Richard II of England.png 6 ianuarie 1367
Bordeaux
fiul lui Eduard Prințul Negru și Ioana de Kent
(1) Anne de Boemia
14 ianuarie 1382
nu a avut copii

(2) Isabella de Valois
Calais
4 noiembrie 1396
nu a avut copii

14 februarie 1400
Castelul Pontefract
33 de ani, probabil a murit de foame
nepotul lui Eduard al III-lea
(primogenitură)

Casa de Lancaster[modificare | modificare sursă]

Aceasta casa este descendentă din cel de-al treilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea, Ioan de Gaunt. Henric al IV-lea a preluat puterea de la Richard al II-lea și l-a strămutat pe următoarul în linie masculină la tron, Edmund Mortimer, un descendent al celui de-al doilea fiu al lui Eduard al III-lea, Lionel de Antwerp.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Henric al IV-lea
Bolingbroke
30 septembrie
1399–1413
Henry IV 3 aprilie 1366/7
Castelul Bolingbroke
fiul lui Ioan de Gaunt și Blanche de Lancaster
(1) Maria de Bohun
Castelul Arundel
27 iulie 1380
7 copii

(2) Ioana de Navara
Castelul Winchester
7 februarie 1403
nu au avut copii

20 martie 1413
Catedrala Westminster
45 sau 46 de ani
nepot și moștenitor de sex masculin al lui Eduard  al III-lea
(uzurpare/ primogenitură parentală)
Henric al V-lea
Steaua Angliei
20 martie
1413–1422
Henry V 16 septembrie 1386 or
9 august 1387
Castelul Monmouth
fiul lui Henric al IV-lea și Maria de Bohun
Caterina de Valois
Catedrala Troyes
2 iunie 1420
un fiu
31 august 1422
Château de Vincennes
35 de ani
fiul lui Henric al IV-lea
(primogenitură parentală)
Henric al VI-lea
31 august 1422 – 4 martie 1461
Henry VI 6 decembrie 1421
Castelul Windsor
fiul lui Henric al V-lea și Caterina de Valois
Margareta de Anjou
Catedrala Titchfield
22 aprilie 1445
1 fiu
21 mai 1471
Turnul Londrei
49 de ani
fiul lui Henric al V-lea
(primogenitură parentală)

Casa de York[modificare | modificare sursă]

Casa de York a moștenit numele de la al patrulea supraviețuitor, fiul lui Eduard al III-lea, Edmund, primul Duce de York, însă și-a susținut dreptul la tron prin al doilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea, Lionel de Antwerp. Războiul celor Două Roze (1455 - 1485) a pasat puterea de guvernare între cele două case, Lancaster și York.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Eduard al IV-lea
4 martie 1461 – 2 octombrie 1470
Edward IV 28 aprilie 1442
Rouen
fiul lui Richard Plantagenet și Cecily Neville
Elizabeta Woodville
Grafton Regis
1 mai 1464
10 copii
9 aprilie 1483
Palatul Westminster
40 de ani (probabil a murit de atac cerebral după ce a răcit în timpul unei partide de pescuit)
Stră-strănepotul lui Eduard al III-lea al Angliei
(a capturat coroana/primogenitură)

Casa de Lancaster (restaurată)[modificare | modificare sursă]

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Henric al VI-lea
30 octombrie 1470 – 11 aprilie 1471
Henry VI 6 decembrie 1421
Castelul Windsor
fiul lui Henric al V-lea al Angliei și Caterina de Valois
Margareta de Anjou
Catedrala Titchfield
22 aprilie 1445
1 fiu
21 mai 1471
Turnul Londrei
49 de ani (asasinat de frații York).
fiul lui Henric al V-lea
(a capturat coroana)

Casa de York (restaurată)[modificare | modificare sursă]

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Eduard al IV-lea
(a doua guvernare)
11 aprilie 1471 – 9 aprilie 1483
Edward IV 28 aprilie 1442
Rouen
fiul lui Richard Plantagenet și Cecily Neville
Elizabeta Woodville
Grafton Regis
1 mai 1464
10 copii
9 aprilie 1483
Palatul Westminster
40 de ani (probabil a murit de atac cerebral după ce a răcit în timpul unei partide de pescuit)
Stră-strănepotul lui Eduard al III-lea al Angliei
(a capturat coroana/Primogenitură)
Eduard al V-lea
9 aprilie – 25 iunie 1483
Edward V 2 noiembrie 1470
Westminster
fiul lui Eduard al IV-lea al Angliei și Elizabeta Woodville
necăsătorit c. 1483
London
în jur de 12 ani (cauza decesului este necunoscută)
fiul lui Eduard al IV-lea
(primogenitură)
Richard al III-lea
26 iunie
1483–1485
Richard III 2 octombrie 1452
Castelul Fotheringhay
fiul lui Richard Plantagenet și Cecily Neville
Anne Neville
Catedrala Westminster
12 iulie 1472
1 fiu
22 august 1485
Bosworth Field
32 de ani (omorât în luptă)
Stră-strănepotul lui Eduard al III-lea
(Titulus Regius)
fratele lui Edward al IV-lea

Casa Tudor[modificare | modificare sursă]

Tudorii sunt descendenți din John Beaufort, unul dintre copiii nelegitimi ai lui Ioan de Gaunt (al treilea fiu supraviețuitor al lui Edward al III-lea) conceput cu amanta sa, Katherine Swynford. Cei descendenți din monarhia engleză care aveau copii nelegitimi, în mod normal nu aveau nici o pretenție la tron, însă situația s-a complicat atunci când Gaunt și Swynford s-au căsătorit în cele din urmă în 1396, la 25 de ani de la nașterea lui John Beaufosrt. Având în vedere căsătoria, biserica l-a declarat legitim pe Beaufort printr-o bulă papală emisă în același an. O proclamație ulterioară din partea fiului legitim al lui Ioan de Gaunt, regele Henric al IV-lea, îi recunoștea, de asemenea, legitimitatea lui Beaufort, însă l-a declarat neeligibil ca vreodată să moștenească tronul. Cu toate acestea, cei din familia Beaufort au rămas strâns aliați cu descendenții lui Gaunt, Casa Regală de Lancaster.

Nepoata lui John Beaufort, Lady Margaret Beaufort a fost căsătorită cu Edmund Tudor. Tudor era fiul unui curtean din Țara Galilor, Owain Tewdwr sau Tudur (anglicizat la Owen Tudor) și a Caterinei de Valois, consoarta regelui Henric al V-lea și regina văduvă din Casa Lancaster. Edmund Tudor și frații lui au fost fie nelegitimi, fie produsul unei căsătorii secrete, care își datora averile bunăvoinței fratelui lor vitreg legitim, regele Henric al VI-lea. Atunci când Casa Lancaster a căzut de la putere, Tudorii au preluat guvernarea. Până în secolul al XV-lea, Tudorii erau ultima speranță pentru susținătorii Lancasterilor. Fiul lui Edmund Tudor, regele Henric al VII-lea, după ce l-a învins pe Richard al III-lea in bătălia de la Bosworth Field din 1485, a pus capăt Războiului celor Două Roze.

Odată cu Henric al VIII-lea, care a rupt legătura cu Biserica Romano-Catolică, monarhul devenea șeful suprem al Bisericii Angliei și a Bisericii Irlandei. Titlul Elisabetei I a fost de Guvernator Suprem al Bisericii Angliei.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Henric al VII-lea
22 august
1485–1509
King Henry VII from NPG.jpg 28 ianuarie 1457
Castelul Pembroke
fiul lui Edmund Tudor și Margaret Beaufort
Elizabeta de York
Catedrala Westminster
18 ianuarie 1486
8 copii
21 aprilie 1509
Palatul Richmond
52 de ani
Stră-strănepotul lui Eduard al III-lea
(caștigat prin cucerire)
Henric al VIII-lea
21 aprilie
1509–1547
Hans Holbein, the Younger, Around 1497-1543 - Portrait of Henry VIII of England - Google Art Project.jpg 28 iunie 1491
Palatul Greenwich
fiul lui Henric al VII-lea și Elizabeta de York
Catherina de Aragon
Greenwich
11 iunie 1509
o fiică
28 ianuarie 1547
Palatul Whitehall
55 de ani
fiul lui Henric al VII-lea
(primogenitură)
Anne Boleyn
Palatul Westminster
25 ianuarie 1533
o fiică
Jane Seymour
Palatul Whitehall
30 mai 1536
un fiu
Anne de Cleves
Palatul Greenwich
6 ianuarie 1540
Catherine Howard
Palatul Hampton Court
28 iulie 1540
Catherine Parr
Palatul Hampton Court
12 iulie 1543
Eduard al VI-lea
28 ianuarie
1547–1553
Portrait of Edward VI of England.jpg 12 octombrie 1537
Palatul Hampton Court
fiul lui Henric al VIII-lea și Jane Seymour
necăsătorit 6 iulie 1553
Palatul Greenwich
15 ani
fiul lui Henric al VIII.lea
(primogenitură)

Pretendenți disputați

Edward al VI-lea a numit-o pe Lady Jane Grey ca moștenitor al său, intervenind ordinea de succesiune stabilită de Parlament în Al Treilea Act de Succesiune. La patru zile după moartea sa, la 6 iulie 1553, Jane a fost proclamată regină, prima din cele trei femei Tudor care era proclamată regină. După doar nouă zile de la proclamarea sa, pe 19 iulie, Consiliul Privat a inversat taberele și a proclamat-o pe sora vitregă a lui Eduard al VI-lea, Lady Mary. Jane a fost executată în 1554, la vârstă de 16. Mulți istorici nu consideră că Jane a fost un monarh legitim.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Jane
10–19 Iulie 1553
Titlu disputat
Streathamladyjayne.jpg octombrie 1537
Bradgate Park
fiica lui Henric Grey și Lady Frances Brandon
Lord Guildford Dudley
The Strand
21 mai 1553
nu a avut copii
12 februarie 1554
Turnul Londrei
16 ani (decapitată)
Stră-strănepoată a lui Henric al VII-lea
(prin succesiune)

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Maria I
19 iulie
1553–1558
Maria Tudor1.jpg 18 februarie 1516
Palatul Greenwich
fiica lui Henric al VIII-lea și Catherina de Aragon
Filip al II-lea al Spaniei
Catedrala Winchester
25 iulie 1554
nu a avut copii
17 noiembrie 1558
Palatul St. James
42 de ani
fiica lui Henric al VIII-lea
(Al Treilea Act de Succesiune)
Filip
25 iulie 1554 –
17 noiembrie 1558
(jure uxoris)
Philip, King of England.jpg 21 mai 1527
Valladolid, Spania
fiul lui Carol Quintul și Isabella a Portugaliei
(2) Maria I a Angliei
Catedrala Winchester
25 iulie 1554
nu a avut copii
alte trei căsătorii
7 copii
13 septembrie 1598
El Escorial, Spania
71 de ani
soțul Marei I
(Prin actul căsătoriei cu regina Maria I)
Blazonul Mariei I a Angliei

În conformitate cu termenii Tratatului de căsătorie dintre Filip I de Napoli (Filip al II-lea al Spaniei de la 15 ianuarie 1556) și Regina Maria I, Filip avea să se bucure de titlul și onorurile Mariei, atâta timp cât căsătoria celor doi avea să dureze. Toate documentele oficiale, inclusiv actele de Parlament, urmau să fie datate cu ambele nume, iar Parlamentul avea să fie numit sub autoritatea comună a cuplului. Un act al Parlamentului i-a dat titlul de rege, însă Filip a co-guvernat împreună cu soția sa. Din moment ce noul rege al Angliei nu putea citi în engleză, s-a dispus ca fiecare problemă de stat să fie făcută atât în latină cât și în spaniolă. Au fost bătute monede cu capetele Mairiei și a lui Filip, cât și cu stema Angliei (drepata) care indica domnia lor comună. În 1555, Papa Paul al IV-a emis o bulă papală prin care îi recunoștea pe Maria și Filip ca rege și regină de drept a Irlandei.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Elisabeta I
17 noiembrie
1558–1603
Elizabeth I Rainbow Portrait.jpg 7 septembrie 1533
Palatul Greenwich
fiica lui Henric al VIII-lea și Anne Boleyn
necăsătorită 24 martie 1603
Palatul Richmond
69 de ani
fiica lui Henric al VIII-lea
(Al Treilea Act de Succesiune)

Casa Stuart[modificare | modificare sursă]

După moartea Elisabetei I în 1603, fără ca aceasta să aibă copii, vărul ei, Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a succedat la tronul englez ca Iacob I, în Uniunea Coroanelor. Iacob a fost descendent din Casa Tudorilor prin străbunica lui, Margareta Tudor, fiica cea mare a lui Henric al VII-lea. În 1604, el a adoptat titlul de rege al Marii Britanii. Cu toate acestea, cele două Parlamente au rămas separate.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Iacob I
24 martie
1603–1625
JamesIEngland.jpg 19 iunie 1566
Castelul Edinburgh
fiul lui Henric Stuart și Maria Stuart
Anne de Denmarca
Oslo
23 noiembrie 1589
7 copii
27 martie 1625
Casa Theobalds
58 de ani
stră-strănepotul lui Henric al VII-lea al Angliei
Carol I
27 martie
1625–1649
King Charles I after original by van Dyck.jpg 19 noiembrie 1600
Palatul Dunfermline
fiul lui Iacob I și Anne de Denmarca
Henrietta Maria a Franței
Catedrala St Augustine
13 iunie 1625
9 copii
30 ianuarie 1649
Palatul Whitehall
48 de ani (decapitat)
fiul lui Iacob I (primogenitură)

Republică[modificare | modificare sursă]

După executarea lui Carol I și până la restaurarea lui Carol al II-lea, în 1660, Anglia nu a avut nici un monarh domnitor. În schimb, în 1653, Oliver Cromwell și Richard Cromwell au deținut puterea ca Lorzi Protectori, în timpul perioadei cunoscute sub numele de Protectorat, până când monarhia a fost restaurată.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces
Oliver Cromwell
Old Ironsides
16 decembrie
1653–1658
Oliver Cromwell 25 aprilie 1599
Huntingdon
fiul lui Robert Cromwell și Elizabeta Steward
Elizabeth Bourchier
în St Giles
22 august 1620
9 copii
3 septembrie 1658
Whitehall
59 de ani
Richard Cromwell
Tumbledown Dick
3 septembrie 1658
– 7 mai 1659
Richard Cromwell, c.1650 4 octombrie 1626
Huntingdon
fiul lui Oliver Cromwell și Elizabeta Bourchier
Dorothy Maijor
mai 1649
9 copii
12 iulie 1712
Cheshunt
85 de ani

Casa Stuart (restaurată)[modificare | modificare sursă]

Deși monarhia a fost restaurată în 1660, nu a fost posibilă nici soluționare stabilă până la Revoluția glorioasă din 1688, atunci când Parlamentul a adoptat o lege care interzicea romano-catolicilor să fie succesori la tron.

Nume Portret Naștere Căsătorie Deces Cerere
Carol al II-lea
1660–1685
Recunoscut din 1649
Charles II of England.jpeg 29 mai 1630
Palatul St. James
fiul lui Carol I și Henrietta Maria a Franței
Catherina de Braganza
Portsmouth
21 mai 1662
nici un copil
6 februarie 1685
Palatul Whitehall
54 de ani
fiul lui Carol I ( primogenitură; Restaurarea engleză)
Iacob al II-lea
6 februarie 1685 –
23 decembrie 1688 (deposedat)
James II (Gennari Benedetto).jpg 14 octombrie 1633
Palatul St. James
fiul lui Carol I și Henrietta Maria a Franței
(1) Anne Hyde
Strand, London
3 septembrie 1660
8 copii

(2) Maria de Modena
Dover
21 noiembrie 1673
7 copii

16 septembrie 1701
Château de Saint-Germain-en-Laye
67 de ani
fiul lui Carol I (primogenitură)
Maria a II-a
13 februarie
1689–1694
Mary II - Kneller 1690.jpg 30 aprilie 1662
Palatul St. James
fiica lui Iacob al II-lea și Anne Hyde
Palatul St. James
4 noiembrie 1677
nu a avut copii
28 decembrie 1694
Palatul Kensington
32 de ani
strănepoata lui Carol I (Revoluția glorioasă|I s-a oferit coroana de către Parlament]])
William al II-lea
William de Orania
13 februarie
1689–1702
King William III of England, (1650-1702).jpg 4 noiembrie 1650
Haga
fiul lui Wilhelm al II-lea, Prinț de Orania și Mary, Prințesă Regală și Prințesă de Orania
8 martie 1702
Palatul Kensington
51 de ani. A murit după ce și-a rupt clavicula, căzând de pe cal
Anna
8 martie
1702–1 mai 1707
Regină a Marii Britanii și a Irlandei
1 mai 1707–1 august 1714
Anne1705.jpg 6 februarie 1665
Palatul St. James
fiica lui Iacob al II-lea și Anne Hyde
George al Danemarcei
Palatul St. James
28 iulie 1683
5 copii
1 august 1714
Palatul Kensington
49 de ani
fiica lui Iacob al II-lea (primogenitură; Declarația drepturilor)
Monarhii dupa 1707 See Listă de suverani din Insulele Britanice

Actul de Uniune[modificare | modificare sursă]

Actul de Uniune din 1707 a fost o adunare de acte a Parlamentului între anii 1706 și 1707, dintre Parlamentul Angliei și cel al Scoției pentru a pune în aplicare Tratatul Unirii convenit pe 22 iulie 1706. Actele au dus la unirea Regatului Angliei cu Regatul Scoției (state suverane separate, cu legislaturi separate, dar cu același monarh) în Regatul Unit al Marii Britanii.

Cele două țări au avut în comun un monarh timp de aproximativ 100 de ani (de la Uniunea Coroanelor din 1603, când regele Iacob al VI-lea al Scoției a moștenit tronul englez de la verișoara lui primară, Regina Elisabeta I). Deși descris ca o Uniune de coroane, până la 1707 au fost de fapt două coroane separate așezate pe același cap. Au existat trei încercări, în 1606, 1667 și 1689, de a uni cele două țări prin acte ale Parlamentului, dar abia în secolul al XVIII-lea a fost voința ambelor instituții politice de a se uni, chiar daca aveau diferite motive.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • E. B. Fryde et al, ed. (1996). Handbook of British Chronology (3rd ed.). Royal Historical Society. p. 25. ISBN 0-521-56350-X.
  • The Blackwell Encyclopedia of Anglo-Saxon England. Blackwell Publishing. p. 514. ISBN 978-0-631-22492-1.
  • Pratt, David (2007). "The political thought of King Alfred the Great". Cambridge Studies in Medieval Life and Thought: Fourth Series 67. Cambridge University Press, p. 106. ISBN 978-0-521-80350-2.
  • Yorke, Barbara. Bishop Æthelwold: His Career and Influence. Woodbridge, 1988. p. 71
  • Simon Keynes, 'Rulers of the English, c 450–1066', in Michael Lapidge et al ed., The Blackwell Encyclopaedia of Anglo-Saxon England, 2001, p. 514
  • Sean Miller, Æthelstan, in Michael Lapidge et al ed., The Blackwell Encyclopaedia of Anglo-Saxon England, 2001, p. 16
  • Aethelstan @ Archontology.org. Retrieved 15 March 2007.
  • CNUT (Canute) @ Archontology.org. Retrieved 21 March 2007.
  • Louis Adrian Montrose, The subject of Elizabeth: authority, gender, and representation, University of Chicago Press, 2006
  • Ashley, Mike (1999). The Mammoth Book of British Kings and Queens, London: Robinson Publishing Ltd. p. 516. ISBN 1-84119-096-9
  • "HENRY IV - Archontology.org". Retrieved 25 October 2007.
  • EADWEARD (Edward the Martyr) @ Archontology.org. Retrieved 17 March 2007.
  • "WILLIAM III - Archontology.org". Retrieved 25 October 2007.
  • Britannia: Monarchs of Britain
  • Welcome parliament.uk. Retrieved 7 October 2008.