Valdemar al II-lea al Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Valdemar al II-lea al Danemarcei
Coin minted for king Valdemar II of Denmark, Valdemar II Sejr.jpg
Valdemar al II-lea al Danemarcei
Date personale
Născut 9 mai/28 iunie 1170
Decedat 28 martie 1241 (70 de ani)
Vordingborg
Înmormântat Catedrala St. Bendt, Ringsted
Părinți Valdemar I al Danemarcei
Sophia of Minsk[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Knut al VI-lea al Danemarcei
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței
Richeza of Denmark[*]
Helena of Denmark[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Dagmar de Boemia
Berengaria de Portugalia
Copii Valdemar cel Tânăr
Eric al IV-lea al Danemarcei
Sophie
Abel al Danemarcei
Christopher I al Danemarcei
Knut (nelegitim)
Niels (nelegitim)
Cetățenie Danemarca Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Ocupație monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Estridsen
Rege al Danemarcei
Domnie 1202–1241
Predecesor Knut al VI-lea al Danemarcei
Succesor Eric al IV-lea al Danemarcei

Valdemar al II-lea (9 mai 1170 - 28 martie 1241), numit și Valdemar cel Victorios sau Valdemar Cuceritorul, a fost regele Danemarcei din 1202 până la moartea sa în 1241.

El a fost al doilea fiu al regelui Valdemar I al Danemarcei și a soției sale, Sophia Valadarsdattir, o fiică a Richezei a Poloniei. Când tatăl său a murit, tânărul Valdemar avea 12 ani. El a fost numit Duce de Iutlanda de Sud, fiind reprezentat ca regent de Episcopul Valdemar Knudsen.

Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203, Valdemar a invadat și cucerit Lybeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiane prin conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling Steinvegg, pretendentul la tronul Norvegiei. Acest lucru a dus la al doilea război Bagler care a durat până în 1208. Problema succesiunii norvegiene a fost stabilită temporar iar regele norvegian datora credință regelui Danemarcei.

În 1214, Valdemar a invadat cu trupele sale daneze, teritoriul Elbei de sud și a cucerit Stade. În august, Prințul-Arhiepiscop Valdemar recucerit orașul doar pentru a-l pierde încă odată, la puțin timp după aceea. În 1209 Otto al IV-lea l-a convins pe Valdemar al II-lea să se retragă la nord de Elba, cerându-i lui Burkhard să demisioneze și expulzându-l pe Prințul-Arhiepiscop Valdemar.

În 1210, Papa Inocențiu al III-lea l-a făcut pe Gerhard I, Conte de Oldenburg-Wildeshausen, noul Prinț-Arhiepiscop de Bremen. În 1211, Bernard al III-lea din tânărul ducat de Saxonia l-a escortat pe cumnatul său Valdemar în orașul Bermen, recâștigând și bucurându-se de sprijinul lui Otto al IV-lea.

În 1213, Valdemar a instituit o taxă de război în Norvegia, iar tânării l-au asasinat pe colectorul de taxe al lui Valdemar, la Adunarea Trøndelag și s-au revoltat. Revolta s-a întins în mai multe regiuni din Norvegia.

În 1216, Valdemar al II-lea și trupele sale daneze au devastat regiunea Stade și au cucerit Hamburgul. Doi ani mai târziu, Valdemar și Gerhard s-au aliat pentru a-l expulza pe Henric al V-lea și pe Otto al IV-lea din teritoriul Prințului-Arhiepiscop. Prințul-Arhiepiscop Valdemar a demisionat în cele din urmă și s-a retras la mănăstire.

Căsătoriile și copii[modificare | modificare sursă]

Înainte de prima sa căsătorie, Valdemar a fost logodit cu Rixa de Bavaria, fiica ducelui de Saxonia. Când aranjamentul a căzut, el s-a căsătorit prima dată cu Margareta de Boemia, în 1205. Ea a fost fiica lui Ottokar Premysl , rege al Boemiei , și a câștigat rapid inimile danezilor. Cei doi au avut doi copii:

  • Valdemar cel Tânăr (1209 - 28 noiembrie 1231), căsătorit cu Eleonora de Portugalia
  • un băiat care a murit la naștere (1212)

După moartea Margaretei, în scopul de a constitui relații bune cu Flandra, Valdemar s-a căsătorit cu Berengaria de Portugalia în 1214. Ea a fost fiica orfană a regelui Sancho I al Portugaliei și sora lui Ferdinand, Conte de Flandra. Era frumoasă însă era dură, fiind urâtă de danezi până la moartea sa timpurie, în 1221. Cei doi au avut următorii copii:

Cu amanta sa, Helena Guttormsdotter, o nobilă suedeză și soția unui important nobil danez:

  • Knut, Duce de Estonia, Lollans si Blekinge

Cu o amantă necunoscută:

  • Niels, Conte de Halland

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Hans Olrik, "Valdemar (Knudsen), 1158-1236, Biskop af Slesvig", in: Dansk biografisk leksikon, vol. XVIII: Ubbe - Wimpffen, pp. 193–197, here p. 195.
  • Olsen, Peder.Slaget ved Lyndanise
  • Huitfeldt, Arild. Danmarks Riges Krønike
  • Danmark Historie IIperbenny.dk
  • http://www.kingsofdenmark.dk/king21.htm