Sigurd al II-lea al Norvegiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sigurd al II-lea al Norvegiei
Rege al Norvegiei
Haraldsonnene-Kong Sigurd-W. Wetlesen.jpg
Regele Sigurd cu oamenii săi de Wilhelm Wetlesen (1899)
Date personale
Născut 1133
Decedat 6 februarie 1155
Bergen
Înmormântat Catedrala Veche, Bergen (distrusă în 531)
Părinți Harald al IV-lea al Norvegiei Modificați la Wikidata
Frați și surori Brigida Haraldsdotter[*]
Margaret Haraldsdatter[*]
Eystein al II-lea al Norvegiei
Inge I al Norvegiei
Magnus Haraldsson al Norvegiei Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Ingrid Ragnvaldsdotter
Copii Haakon al II-lea al Norvegiei
Sigurd Markusfostre[*]
Sverre al Norvegiei
Cecilia Sigurdsdatter[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Norvegia Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Dinastia Gille
Domnie
Domnie 1136 – 6 februarie 1155
Predecesor Harald al IV-lea
Succesor Inge I, Eystein al II-lea

Sigurd Haraldsson (1133 - 1155) a fost regele Norvegiei din 1136 până în 1155. A fost fiul lui Harald al IV-lea al Norvegiei și a amantei sale, Tora Guttormsdotter. A guvernat împreună cu frații săi, Inge I al Norvegiei și Eystein al II-lea al Norvegiei.

Sigurd a fost înțretinut de Guttorm sau Sådegyrd Bårdsson (Sáðagyrðr Bárðarson) în Trøndelag. Când tatăl său a fost ucis de către pretendentul Sigurd Slembe în 1136, Sigurd a fost făcut rege în Eyrathing. În același timp, frații lui Inge și Magnus au fost făcuți co-guvernatori. Tutorii lor și-au unit forțele împotriva lui Sigurd Slembe și a aliatului său, fostul rege Magnus cel Orb. Luptele împotriva acestor pretendenți au dominat primii ani ai domniei lui Sigurd. În 1139, ei au fost învinși și uciși în Bătălia de la Holmengrå.

După aceasta a urmat o perioadă de pace. În timpul minorității celor trei frați, Sigurd, Inge și Magnus, nobilimea din Norvegia a cooperat pentru a conduce regatul și i-a sfătuit pe regi. În 1142, fratele lor vitreg, Eystein a venit în Norvegia din Scoția. Paternitatea lui a fost recunoscută, deoarece Harald Gille recunoscuse că avea un fiu peste mări. Eystein a devenit rege și co-guvernator împreună cu cei trei frați. Magnus, ale căror detalii sunt puține, a murit din cauze naturale în 1140.

În 1152, Norvegia a fost vizitată de către delegatul papal Nicolae Breakspear. În timpul vizitei sale, biserica din Norvegia a fost organizată într-o arhiepiscopie separată, su sediul la Nidaros.

Pe măsură ce a crescut și vechii consilieri au murit, ostilitatea a început să crească între frați. În 1155, toți trei au stabilit să se întâlnească în Bergen într-un efort de a menține pacea. Inge i-a acuzat pe Sigurs și pe Eystein că planuficau să-l detroneze. Sigurd a negat acuzațiile, dar câteva zile mai târziu, unul dintre gardienii lui Inge a fost ucis de unul dintre gardienii lui Sigurd. La sfatul mamei sale, Ingrid, și a consilierului său principal, Gregorius Dagsson, Inge a ordonat oamenilor săi să ia cu asalt casa unde Sigurd avea reședința. Regele Sigurd a murit pe 6 februarie 1155. El a fost îngropat la catedrala veche din Bergen, în ceea ce este astăzi Cetatea Bergenhus. Această caetdrală a fost demolată și înlocuită cu o catedrală la scurt timp după aceea.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Sigurd 2 Haraldsson Munn (Knut Helle. Store norske leksikon)
  • Gregorius Dagsson (Store norske leksikon)
  • Matthew James Driscoll (ed.); (1995). Agrip Af Noregskonungasogum. Viking Society for Northern Research. ISBN 0-903521-27-X
  • Alison Finlay; editor and translator (2004). Fagrskinna, a Catalogue of the Kings of Norway. Brill Academic Publishers. ISBN 90-04-13172-8