Sari la conținut

Valdemar al III-lea al Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valdemar al III-lea al Danemarcei
Date personale
Născut1314[1] Modificați la Wikidata
Danemarca, Regatul Danemarcei⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedat1364 (50 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Danemarca, Regatul Danemarcei⁠(d) Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
PărințiEric al II-lea, Duce de Schleswig
Adelaide de Holstein-Rendsburg
Frați și suroriHelvig de Schleswig Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRichardis de Schwerin
CopiiValdemar
Henry, Duce de Schleswig
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDanemarca Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege[*]
Duke of Schleswig[*][[Duke of Schleswig (Ruler of the Duchy of Schleswig)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Estridsen
Rege al Danemarcei
Domnie1326–1329
PredecesorChristopher al II-lea al Danemarcei
SuccesorChristopher al II-lea al Danemarcei

Valdemar al III-lea (n. 1314, Danemarca, Regatul Danemarcei⁠(d) – d. 1364, Danemarca, Regatul Danemarcei⁠(d)) a fost regele Danemarcei din 1326 până în 1329, pentru scurt timp ca minor, precum și în 1325 - 1326 și 1330 - 1364 ca Duce de Schleswig. El a fost un rege rival poziționat împotriva lui Christopher al II-lea al Danemarcei. El a abdicat de la tron.

Tatălui lui Valdemar a fost Ducele Eric al II-lea de Schleswig și mama sa a fost Adelaide, fiica lui Henric I de Rendsborg.

Când ruda sa îndepărtată și șeful filialei regelui rival Christopher al II-lea al Danemarcei a fost exilat din regatul său ,Holsteiner și nobilii danezi au fost nevoiți să aleagă un nou rege. Alegerea lor a fost cea a Ducelui Valdemar al V-lea de Schleswig în vârstă de 11 ani, care era capul ramurii coborâte din regele Abel al Danemarcei. Din cauza vârstei sale, unchiul său matern, puternicul Conte de Rendsborg Gerhard, a fost numit în funcția de regent și gardian.

Ascensiunea la tron a fost la fel de strictă ca cea a lui Christopher. Au existat unele prevederi, cum ar fi castelele regale din Scania care trebuiau demolate, iar toți nobilii au primit dreptul de a-și fortifica gospodăriile lor. Cel mai important acord a fost așa-numitul Constitutio Valdemariana, care promitea ca în viitor, aceeași persoană nu ar fi putut fi conducător în Slesvig și Danemarca în același timp.

Valdemar a renunțat la patrimoniul său, Schleswig, oferindu-l unchiului și garnianului său, astfel primul Holstein avea să devină Duce. Danemarca era acum deținută în totalitate de către anumiți nobili, iar acest lucru nu a fost primit bine de către țărani. O parte din nobili au fost străini și mulți au instituit noi taxe. În 1328, țăranii din Zeelanda s-au răzvrătit însă revolta a fost înăbușită.

În 1340, singura sa soră, Helvig de Schleswig s-a căsătorit cu Valdemar al IV-lea, noul rege al Danemarcei. Restul domniei sale, el a condus o politică schimbătoare.

Valdemar a murit în 1364. El a fost căsătorit cu fiica contelui Günzelin al VI-lea, Richardis de Schwerin. Ei au avut doi fii, Valdemar (1338-1360) și Henric (1342-1375) Schwerin-Wittenburg.