Carol al VIII-lea al Suediei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
(sv) Karl Knutsson
(no) Karl I av Noreg
Karl Knutsson Bonde.jpg
Date personale
Nume la naștereKarl Knutsson Bonde
Născut5 octombrie 1409
Castelul Ekholmen, Veckholm, Uppsala
Decedat14 mai 1470 (60 de ani)
Castelul Stockholm, Stockholm
Înmormântat Riddarholmskyrkan[*][[Riddarholmskyrkan (burial church of the Swedish kings and was opened approximately in 1300)|​]][1] Modificați la Wikidata
PărințiKnut Tordsson Bonde
Margareta Karlsdotter
Frați și suroriBirgitta Stensdotter[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBirgitta Turesdotter (Bielke)
Katarina Karlsdotter
Kristina Abrahamsdotter
CopiiMagdalen Karlsdotter
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Bonde[*][[Bonde (family)|​]]
Rege al Suediei
Domnie20 iunie 1448 – 24 februarie 1457
9 august 1464 – 30 ianuarie 1465
12 noiembrie 1467 – 15 mai 1470
Încoronare29 iunie 1448, Uppsala
Rege al Norvegiei
Domnie20 noiembrie 1449 – iunie 1450
Încoronare20 noiembrie 1449, Trondheim

Carol al VIII-lea[2] al Suediei (în realitate Carol al II-lea[3][4]), Carol I al Norvegiei (suedeză Karl Knutsson (Bonde); 5 octombrie 1409 - 14 mai 1470), a fost rege al Suediei (1448–1457, 1464–1465 și din 1467 până la moartea sa în 1470) și rege al Norvegiei (1449–1450).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Karl Knutsson s-a născut în octombrie 1408 sau 1409, la castelul Ekholmen, ca fiu al lui Knut Tordsson (Bonde), cavaler și membru al Consiliului Privat (riksråd) și a Margaretei Karlsdotter (Sparre av Tofta), singura fiică și moștenitoare a lui Karl Ulvsson, Lord de Tofta. Karl Knutsson s-a căsătorit prima dată în 1428 cu Birgitta Turesdotter (Bielke) care i-a dăruit o fiică, Kristina. A doua căsătorie, în 1438, cu Katarina Karlsdotter (Gumsehuvud) a produs a doua fiică, Magdalena, care s-a căsătorit cu Ivar Axelsson (Tott). El a avut doi copii cu cea ce-a treia soție (și fostă metresă) Kristina Abrahamsdotter: Anna și Karl. Se spunea că tatăl său este descendent din fratele mai mic al regelui Eric al IX-lea (Sfântul Eric). Mama lui, o importantă moștenitoare, descindea din Jarl Karl cel Surd și deci din nobili vechi ai Suediei.

În 1434 el a devenit membru al Consiliului Privat al Suediei și în octombrie în același an și-a asumat cel mai important rol (Riksmarsk). Din cauza nemulțumirii în creștere în rândul nobilimii din cauza regelui Eric de Pomerania, Carol a fost făcut Rikshövitsman în 1436, rol echivalent cu Guvernator militar al regatului. În cele din urmă a fost regent din 1438 până în 1440 ca rezultat a rebeliunii conduse de Engelbrekt Engelbrektsson. În timpul scurtei regențe a lui Carol, în Finlanda a avut loc o așa numită rebeliune țărănească. Eric de Pomerania a fost obligat să abdice și în 1440 Christopher de Bavaria a fost ales rege al Suediei, Norvegiei și Danemarcei.

La încoronarea lui Christopher în septembrie 1441, Carol a fost numit cavaler și Riksdrots (Înalt Lord Judiciar al Suediei). În octombrie el a demisionat și și-a asumat funcția de Înalt Lord Constable. Din 1442 el a fost guvernator militar, hövitsman, la Vyborg în Finland (margraf de Viborg).

După decesul lui Christopher în 1448 fără moștenitori direcți, Carol a fost ales rege al Suediei la 20 iunie și la 28 iunie el a fost salutat ca noul monarh la Pietrele Mora, nu departe de Uppsala, în mare parte datorită propriilor trupe militare. Danezii l-au ales în septembrie 1448 pe Christian I ca rege al Danemarcei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Riddarholmskyrkan - inventories and graves, p. 375, accesat în  
  2. ^ A fost al doilea rege al Suediei cu numele Karl. Carol al VIII-lea este o invenție postumă, o numărătoare inversă de la Carol al IX-lea (1604–1611) care și-a adoptat numeralul potrivit unei istorii ficționale a Suediei.
  3. ^ Article Karl in Nordisk familjebok
  4. ^ Johan Henrik Schröder Anteckningar om Drottning Catharina, Konung Carl Knutssons Gemål, och Dess Graf-Monument i Wadstena Klosterkyrka Iduna, Stockholm 1820 p. 378