Eric al II-lea al Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eric al II-lea al Danemarcei
Erik Emune Ribe.JPG
Eric al II-lea al Danemarcei
Date personale
Născut 1090
Decedat 18 iulie 1137 (46–47 de ani)
Urnehoved, Denmarca
Înmormântat Catedrala Ribe
Părinți Eric I al Danemarcei Modificați la Wikidata
Frați și surori Harald Kesja[*]
Canute Lavard[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Malmfred de Kiev
Copii Svend al III-lea al Danemarcei
Cetățenie Danemarca Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Estridsen
Rege al Danemarcei
Domnie 1134–1137
Predecesor Niels al Danemarcei
Succesor Eric al III-lea al Danemarcei

Eric al II-lea (1090 - 18 iulie 1137) a fost regele Danemarcei între 1134 și 1137. Eric a fost fiul nelegitim al lui Eric I al Danemarcei, care a condus Danemarca din 1095 până în 1103. Eric al II-lea s-a răzvrătit împotriva unchiului său Niels al Danemarcei și a fost declarat rege în 1134. Și-a pedepsit sever adversarii și și-a răspătit cu generozitate susținătorii. El a fost ucis de un subiect al său în 1137 și a fost urmat de către nepotul lui, Eric al III-lea al Danemarcei.

Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig. Eric l-a urmărit și l-a ucis atât pe Niels cât și pe fii săi, dintre care doar Olaf Haraldsen a reușit să scape cu viață.

Apoi a căutat să consolideze și să legitimeze domnia sa, oferind titluri și privilegii susținătorilor săi și proclamându-l pe nepotul lui Asser, Episcop Eskil de Roskilde. El a inițiat procesul de a obține canonizarea cumnatului său Knut Lavar și a stabilit o mănăstire la Ringsted. Eric a vrut să stabilească dreptul divin al regilor și canonizarea lui Knut care îi sprijinea cererea sa la tron. Knut a fost canonizat în cele din urmă în 1170.

Eric a fost cunoscut ca un rege dur cu dușmanii săi. În vara anului 1136, el a organizat o cruciadă împotriva populatiei păgâne de la insula Rügen din Marea Baltică și capitala sa, Arkona. A ordonat oamenilor săi să sape un canal între oraș și restul insulei, canalul având efectul de a usca apa potabilă care era furnizată în orașul Arkona, forțând orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după luptă de la Konungahela, (în prezent în Kungälv, Suedia) a devalizat și acest oraș. L-a însoțit pe Magnus într-o campanie de succes în Norvegia, unde a reușit să ardă orașul Oslo. Când a aflat că Eskil ridicase nobilii din Zeeland împotriva sa, Eric a plecat în nord pentru a înfrunta rebeliunea care se răspândea cu rapiditate în întregul Funen și Iutlanda, amendându-l puternic pe Eskil.

În anul 1130, Eric s-a căsătorit cu Malmfred de Kiev, fiica Marelui Duce Mstislav I de Kiev și a Cristinei Ingesdotter al Suediei. Malmfrid a fost soția anterioară a regelui Sigurd I al Norvegiei. Împreună cu amanta sa, Thunna, Eric l-a avut pe fiul nelegitim Svend, care mai târziu avea să ajungă regele Svend al III-lea al Danemarcei.

Moartea lui Eric este prezentată de Arild Huitfeldt: Un conducător aspru și nepopular, Eric a murit la Urnehoved în 1137. Regele Eric a fost lovit de un nobil local, Sorte Plov. Conform legendei, Sorte Plov i-a cerut permisiunea de a se apropia de rege, cărând o suliță cu un bloc de lemn care îi proteja vârful. După ce a considerat că regele nu purta zale pe sub tunica sa, Sorte Plov a dat jos protecția suliței și l-a înjunghiat pe rege. Nepotul regelui, Eric Håkonssøn a pășit înainte cu sabia în mână, însă nobilul i-a spus să se oprească, văzând cum Eric Håkonssøn era următorul în linie la tron, fiind singurul bărbat adult al familiei roiale. Potrivit legendei, Sorte Plov a scăpat cu viață.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Monarkiet i Danmark – Kongerækken at The Danish Monarchy
  • Stefan Pajung, Erik Emune ca. 1090–1137, danmarkshistorien.dk, Aarhus University, 20 January 2010
  • Bricka, Carl Frederik, Dansk Biografisk Lexikon, vol. IV [Clemens – Eynden], 1890, pp.540–542.
  • Palle Birk Hansen, Forside > Jubilæumslogo > Logohistorier > Peder Bodilsen, Næstved Municipality
  • Erik 2. Emune at Gyldendals Åbne Encyklopædi
  • 1050–1250 – Konge og Kirke at Oresundstid.dk
  • Erik Emune [1134–1137 at Mogwai.dk