Valdemar al IV-lea al Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Valdemar al IV-lea al Danemarcei
Waldemar IV Otherday of Denmark c 1375 crop.jpg
Date personale
Născut1320
Tikøb[*], Danemarca Modificați la Wikidata
Decedat24 octombrie 1375 (54-55 de ani)
Castelul Gurre
ÎnmormântatCastelul Vordingborg
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
PărințiChristopher al II-lea al Danemarcei
Euphemia de Pomerania Modificați la Wikidata
Frați și suroriEric Christoffersen of Denmark[*]
Otto, Duke of Lolland and Estonia[*]
Margaret Christofsdottir[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuHelvig de Schleswig
CopiiChristopher, Duce de Lolland
Ingeborg, Ducesă de Mecklenburg
Margareta I a Danemarcei
CetățenieFlag of Denmark.svg Danemarca Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDanemarca Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Estridsen
Rege al Danemarcei
Domnie24 iunie 1340 – 24 octombrie 1375
PredecesorChristopher al II-lea al Danemarcei
SuccesorOlaf al II-lea al Danemarcei

Valdemar al IV-lea (n. 1320,[1][2][3][4][5] Tikøb[*], Danemarca – d. ,[6][2][4][7] Castelul Gurre[*], Danemarca) a fost regele Danemarcei din 1340 până în 1375.

El a fost fiul cel tânăr al lui Christopher al II-lea al Danemarcei și și-a petrecut mare parte din copilărie și tinerețe în exil, la curtea lui Ludovic al IV-lea, Împărat Roman în Bavaria după înfrângerile tatălui și moartea sa, și a morții și întemnițării celor doi frați ai săi mai mari, Eric și Otto. El a acționat ca un pretendent și a așteptat revenirea sa.

După asasinarea Contelui Gerhard al III-lea de către Ebbesen și frații săi, Valdemar a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Viborg de ziua St. Hans, pe 24 iunie 1340, adunare condusă de Niels Ebbesen. Prin căsătoria lui cu Helvig, fiica lui Eric II-lea, Duce de Schleswig și cu ce îi rămăsese de la tatăl său, el a controlat aproximativ un sfert din teritoriul Iutlandei de nord.

El a fost obligat să semneze așa cum făcuse și tatăl său, probabil pentru că Danemarca fusese fără rege pentru o perioadă și numeni nu se aștepta ca regele de 24 de ani să fie o problemă mai mare pentru nobili decât fusese tatăl său. Însă Valdemar a fost un om inteligent și hotărât și și-a dat seama că singura modalitatea de a conduce Danemarca era de a obține controlul asupra teritoriului său.

Ebbesen a încercat să elibereze Iutlanda centrală de la Holstein, asediând Castelul Sønderborg la 2 noiembrie 1340, dar Ebbesen și frații săi au fost uciși.

Ipoteca Denamarcei[modificare | modificare sursă]

Sub Christopher al II-lea, Danemarca era în faliment și a fost ipotecată pe bucăți. Valdemar a căutat să ramburseze datoria și să revendice terenurile țării sale. Prima ocazie a venit împreună cu banii soției sale, Helvig, cu care se căsătorise. Ipoteca din restul Iutlandei de nord a fost plătită de către impozitele colectate de la țăranii din Kongeå. El a fost capabil să obțină nordul Friesland înapoi în 1344, pe care l-a impozitat imediat pentru a achita datoria din sudul Iutlandei, în valoare de 7.000 de mărci de argint.

Valdemar și-a îndreptat apoi atenția în Zeelanda. Episcopul de Roskilde, care a deținut castelul de la Copenhaga și orașul, i-a oferit lui Valdemar o bază sigură din care să adune impozitele din comerțul din Sound. El a fost primul rege danez care a condus Copenhaga, o posesie a episcopului de Roskilde. Valdemar a fost capabil să captureze sau să cumpere alte castele și cetăți până când avea să-i forțeze pe Holsteini să plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Deși se lupta cu statele Hansa, el a încercat să-i reprimeze pe nobilii rebeli care încercau să beneficieze de drepturile cu care l-au forțat pe tatăl lui Valdemar să cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav.

Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a fost de acord să excomunice danezii răzvrătiți. Dar înainte ca toate acestea să fie făcute, Valdemar a murit la Castelul Gurre în nordul Zeelandei, pe 24 octombrie 1375. Valdemar a fost îngropat la Abatia Sorø in 1375.

Căsătoria și copii[modificare | modificare sursă]

Valdemar s-a căsătorit cu Hedwig de Schleswig în 1340 și au avut următorii copii:

  • Christopher, Duce de Lolland (1344–1363)
  • Margareta (1345 - 1350)
  • Ingeborg (1347 - 1370)
  • Caterina, a murit tânără
  • Valdemar, a murit tânăr
  • Margareta I a Danemarcei (1353–1412)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Valdemar al IV-lea al Danemarcei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Valdemar IV Atterdag, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ Valdemar IV 'Atterdag' Christofsson, King of Denmark, The Peerage, accesat în  
  4. ^ a b Valdemar 4. Atterdag, Dansk Biografisk Leksikon 
  5. ^ Waldemar, MAK 
  6. ^ Valdemar IV Atterdag, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ Waldemar IV. Atterdag (Waldemar), Brockhaus Enzyklopädie 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Janus Møller Jensen. Denmark and the Crusades. 2007 p.41
  • Danmarks Historie II www.perbenny.dk