Valdemar al IV-lea al Danemarcei
| Valdemar al IV-lea al Danemarcei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1320 Tikøb(d), Regiunea Hovedstaden, Danemarca  |
| Decedat | 24 octombrie 1375 (54-55 de ani) Castelul Gurre |
| Înmormântat | Castelul Vordingborg |
| Cauza decesului | cauze naturale |
| Părinți | Christopher al II-lea al Danemarcei Euphemia de Pomerania |
| Frați și surori | Erik Christoffersen[*] Otto Christoffersen[*] Margaret Christofsdottir[*] |
| Căsătorit cu | Helvig de Schleswig |
| Copii | Christopher, Duce de Lolland Ingeborg, Ducesă de Mecklenburg Margareta I a Danemarcei |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | monarh |
| Locul desfășurării activității | Danemarca |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Estridsen |
| Rege al Danemarcei | |
| Domnie | 24 iunie 1340 – 24 octombrie 1375 |
| Predecesor | Christopher al II-lea al Danemarcei |
| Succesor | Olaf al II-lea al Danemarcei |
Modifică date / text  | |
Valdemar al IV-lea (n. 1320,[1][2][3][4] Tikøb(d), Regiunea Hovedstaden, Danemarca – d. ,[5][2][4][6] Castelul Gurre(d), Regiunea Hovedstaden, Danemarca) a fost regele Danemarcei din 1340 până în 1375.
El a fost fiul cel tânăr al lui Christopher al II-lea al Danemarcei și și-a petrecut mare parte din copilărie și tinerețe în exil, la curtea lui Ludovic al IV-lea, Împărat Roman în Bavaria după înfrângerile tatălui și moartea sa, și a morții și întemnițării celor doi frați ai săi mai mari, Eric și Otto. El a acționat ca un pretendent și a așteptat revenirea sa.
După asasinarea Contelui Gerhard al III-lea de către Ebbesen și frații săi, Valdemar a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Viborg de ziua St. Hans, pe 24 iunie 1340, adunare condusă de Niels Ebbesen. Prin căsătoria lui cu Helvig, fiica lui Eric II-lea, Duce de Schleswig și cu ce îi rămăsese de la tatăl său, el a controlat aproximativ un sfert din teritoriul Iutlandei de nord.
El a fost obligat să semneze așa cum făcuse și tatăl său, probabil pentru că Danemarca fusese fără rege pentru o perioadă și numeni nu se aștepta ca regele de 24 de ani să fie o problemă mai mare pentru nobili decât fusese tatăl său. Însă Valdemar a fost un om inteligent și hotărât și și-a dat seama că singura modalitatea de a conduce Danemarca era de a obține controlul asupra teritoriului său.
Ebbesen a încercat să elibereze Iutlanda centrală de la Holstein, asediând Castelul Sønderborg la 2 noiembrie 1340, dar Ebbesen și frații săi au fost uciși.
Ipoteca Denamarcei[modificare | modificare sursă]
Sub Christopher al II-lea, Danemarca era în faliment și a fost ipotecată pe bucăți. Valdemar a căutat să ramburseze datoria și să revendice terenurile țării sale. Prima ocazie a venit împreună cu banii soției sale, Helvig, cu care se căsătorise. Ipoteca din restul Iutlandei de nord a fost plătită de către impozitele colectate de la țăranii din Kongeå. El a fost capabil să obțină nordul Friesland înapoi în 1344, pe care l-a impozitat imediat pentru a achita datoria din sudul Iutlandei, în valoare de 7.000 de mărci de argint.
Valdemar și-a îndreptat apoi atenția în Zeelanda. Episcopul de Roskilde, care a deținut castelul de la Copenhaga și orașul, i-a oferit lui Valdemar o bază sigură din care să adune impozitele din comerțul din Sound. El a fost primul rege danez care a condus Copenhaga, o posesie a episcopului de Roskilde. Valdemar a fost capabil să captureze sau să cumpere alte castele și cetăți până când avea să-i forțeze pe Holsteini să plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Deși se lupta cu statele Hansa, el a încercat să-i reprimeze pe nobilii rebeli care încercau să beneficieze de drepturile cu care l-au forțat pe tatăl lui Valdemar să cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav.
Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a fost de acord să excomunice danezii răzvrătiți. Dar înainte ca toate acestea să fie făcute, Valdemar a murit la Castelul Gurre în nordul Zeelandei, pe 24 octombrie 1375. Valdemar a fost îngropat la Abatia Sorø in 1375.
Căsătoria și copii[modificare | modificare sursă]
Valdemar s-a căsătorit cu Hedwig de Schleswig în 1340 și au avut următorii copii:
- Christopher, Duce de Lolland (1344–1363)
- Margareta (1345 - 1350)
- Ingeborg (1347 - 1370)
- Caterina, a murit tânără
- Valdemar, a murit tânăr
- Margareta I a Danemarcei (1353–1412)
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Valdemar al IV-lea al Danemarcei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Valdemar IV Atterdag, Find a Grave, accesat în
- ^ Valdemar IV 'Atterdag' Christofsson, King of Denmark, The Peerage, accesat în
- ^ a b Valdemar 4. Atterdag, Dansk biografisk Lexikon
- ^ Valdemar IV Atterdag, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Waldemar IV. Atterdag (Waldemar), Brockhaus Enzyklopädie
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Janus Møller Jensen. Denmark and the Crusades. 2007 p.41
- Danmarks Historie II www.perbenny.dk
| ||||||||||||||||||||||||||||
