Constanțiu al II-lea
| Constanțiu al II-lea | |
.jpg) Bust al lui Constanțiu al II-lea, provenit din Al Bab, Siria (Muzeul Penn) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Sirmium(d), Panonia, Imperiul Roman |
| Decedat | (44 de ani)[3][2][1][4] Cilicia, Turcia |
| Cauza decesului | cauze naturale (febră) |
| Părinți | Constantin cel Mare Fausta |
| Frați și surori | Helena[*] Constantina[*] Constant[5] Constantin al II-lea[5] Crispus |
| Căsătorit cu | daughter of Julius Constantius[*] () Eusebia[*] () Faustina[*] () |
| Copii | Constantia[*] |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Împărat roman |
| Familie nobiliară | Constantinian dynasty[*] |
| Împărat roman | |
| Domnie | – |
| Senator roman[*] | |
| Împărat bizantin | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Constantin cel Mare |
| Succesor | Iulian Apostatul |
Modifică date / text  | |
Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius), (n. , Sirmium(d), Panonia, Imperiul Roman – d. , Cilicia, Turcia), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Sirmium (oraș în Illyricum). A fost ridicat în 324 la rangul de cezar, apoi în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi frați ai săi, Constant și Constantin al II-lea, la cel de augustus, încredințându-i-se guvernarea Orientului, Egiptului și Traciei. Constanțiu a purtat un lung război împotriva Persiei (337-361), încheiat fără ca o tabără să poată dobândi un succes decisiv.
După moartea lui Constant (350), Constanțiu a organizat o campanie împotriva lui Flavius Magnus Magnentius și, înfrângându-l în bătăliile de la Mursa (351) și Mons Seleuci (353), a devenit împărat al întregului Imperiu Roman.[6] Domnia sa este cunoscută pentru reformele religioase. Adept al creștinismului, Constanțiu a luat numeroase măsuri împotriva păgânismului precum închiderea multor temple și interzicerea jertfelor către zei și practicarea magiei. Cu toate acestea, împăratul susținea învățătura ariană, intrând astfel deseori în conflict cu Biserica. Episcopul din Alexandria, Atanasie, l-a numit chiar Antihrist. De-a lungul domniei sale, Constanțiu a convocat mai multe concilii locale în încercarea de a reconcilia doctrina eretică ariană cu cea niceeană. Tot el a emis mai multe edicte pentru persecutarea evreilor.
A murit la Tarsos, în Cilicia, în drum spre Occident, unde trupele din Gallia îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul. Modest ca inteligență, suspicios, crud, superstițios, Constanțiu rămâne totuși cel mai capabil dintre fiii lui Constantin cel Mare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Constantius II, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Constancio II, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ Constantius (Constantius II.), Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Constanci II, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Union List of Artist Names, , accesat în
- ^ De Imperatoribus Romanis - Constantius II
| Predecesor: Constantin cel Mare |
Împărat Roman împreună cu Constantin al II-lea și Constant 353 - 361 |
Succesor: Iulian Apostatul |
| Predecesor: Constantin cel Mare |
Împărat Roman în est 337 - 361 |
Succesor: Iulian Apostatul |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
