Fausta (fiica lui Maximian)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Follis cu Fausta; avers, circular: FLAV MAX FAVSTA AVG; bust spre dreapta; părul aranjat într-un conci; revers, circular: SALVS REIPVBLICAE, Fausta, ca Salus, îi ține în brațe pe Constantin al II-lea și pe Constanțiu al II-lea, doi dintre fiii săi și ai lui Constantin cel Mare, A; în exergă: CONS, marcă a monetăriei de la Constantinopol. (326)[1]

Flavia Maxima Fausta (n. Roma, circa 290 - d. Roma, 326) a fost o împărăteasă romană, cea de-a doua soție a împăratului roman Constantin cel Mare.

Originea[modificare | modificare sursă]

Fausta s-a născut la Roma, în jurul anului 290, tatăl său fiind Maximian Augustus, iar mama sa Eutropia, originară din Siria.

Familia[modificare | modificare sursă]

În urma unui aranjament dintre tatăl său, Maximian, și Constantin I, în anul 307, Fausta s-a căsătorit cu împăratul Constantin I, pentru a întări alianța din tetrarhie. În vederea acestei căsătorii, Constantin s-a despărțit[2] de prima sa soție, Minervina, care-i dăruise un copil, Crispus, născut prin anul 302.

În anul 310, Fausta i-a dezvăluit soțului său planurile secrete ale tatălui său, Maximian, care dorea să-l ucidă. În urma descoperirii complotului, Maximian a fost nevoit să se sinucidă, ori a fost ucis.

Fausta s-a bucurat de un mare respect din partea soțului său, Constantin cel Mare.

Copiii Faustei și ai lui Constantin cel Mare[modificare | modificare sursă]

Din căsătoria Faustei cu împăratul Constantin I, au rezultat următorii copii:

Moartea Faustei[modificare | modificare sursă]

Bucurându-se de un respect deosebit, în anul 324 sau 325, Fausta a primit din partea soțului său titlul de Augusta.

În anul 326, Fausta a fost acuzată de adulter cu Crispus[3][4][5], fiul lui Constantin I, din căsătoria cu Minervina. Ambii au fost uciși.[6][7] Atât Crispus cât și Fausta au primit „damnatio memoriae”, adică numele lor au fost șterse din inscripțiile și înscrisurile publice.

Personajul Fausta, în operă[modificare | modificare sursă]

Drama morții Faustei formează tema centrală a operei Fausta de Donizetti, jucată pentru prima oară la 12 ianuarie 1832, la Teatro San Carlo, din Neapole.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monede cu Fausta și Crispus sunt rare, deoarece ambii au fost uciși la scurt timp după ce monetăria a început operația de batere a monedelor.
  2. ^ A repudiat-o?
  3. ^ Potrivit celor relatate de istoricul bizantin păgân Zosimos, Fausta s-ar fi îndrăgostit nebunește, de Crispus, fiul împăratului din prima căsătorie. Iritată de refuzul acestuia la avansurile ei, Fausta l-ar fi acuzat pe Crispus de a fi vrut să atenteze la pudoarea sa; împăratul, prea credul, și-a trimis fiul la moarte; dar descoperind apoi adevărul, a pus să fie înăbușită / înecată Fausta în baia caldă, în anul 327. Fiind păgân, Zosimos nu l-a agreat deloc pe împăratul Constantin, care dăduse libertate cultului creștin. De aceea, în Istoria sa, a expediat foarte repede perioada domniilor lui Constantin cel Mare și a urmașilor săi. Poate a avut interes să-l denigreze pe Constantin. Vezi și ceea ce a scris Sfântul Ieronim, într-una din notele următoare despre aceeași problemă.
  4. ^ Edward Gibbon nu se pronunță, însă evocă posibilitatea unui complot al lui Crispus contra lui Constantin I, fie o gelozie a împăratului în fața creșterii popularității fiului său mai mare.
  5. ^ De notat că Sfântul Ieronim scrie că execuția Faustei a avut loc la 3 ani după cea a lui Crispus, diferență care pare să infirme teza lui Zosimos.
  6. ^ Der Neue Pauly, Stuttgardiae, 1999, T. 4, c. 442.
  7. ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 20.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.
  • en J.W. Drijvers, Flavia Maxima Fausta: Some Remarks, Historia 41 (1992), pp. 500 - 506.
  • en D. Woods, On the Death of the Empress Fausta, Greece & Rome, 45 (1998), pp. 70-86.
  • fr Gérard Minaud, Les vies de 12 femmes d’empereur romain - Devoirs, Intrigues & Voluptés , Paris, L’Harmattan, 2012, ch. 12, La vie de Fausta, femme de Constantin, p. 285-305.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fausta (fiica lui Maximian)