Comitatul Sătmar
Comitatul Sătmar (Szatmár) | |||
— comitat al Regatului Ungariei — | |||
| |||
Coordonate: 47°41′00″N 22°28′00″E / 47.6833°N 22.4667°E | |||
---|---|---|---|
Țară | Regatul Ungariei | ||
Reședință | Carei | ||
Suprafață | |||
- Total | 6,257 km² | ||
Populație (1910) | |||
- Total | 361,74 locuitori | ||
- Densitate | 63,1 loc./km² | ||
Naționalități | • maghiari - 235.291 (65,04%) • români - 118.774 (32,83%) • germani - 6.041 (1,67%) | ||
În prezent în | România, Ungaria | ||
Prezență online | |||
Poziția localității Comitatul Sătmar (Szatmár) | |||
Modifică date / text |
Comitatul Sătmar, cunoscut și ca Varmeghia Sătmarului (în maghiară Szatmár vármegye, în germană Komitat Sathmar, în latină Comitatus Szathmariensis), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul XI și până în 1949 (în perioada interbelică și în cea postbelică cuprinzând doar teritoriile vestice, acordate Ungariei la Tratatul de la Trianon). Capitalele istorice a comitatului au fost orașele Sătmar (până în 1800, respectiv între 1940-1945), Careii Mari (între 1800-1925) și Mátészalka (între 1920-1940, respectiv între 1945-1949).
Geografie
[modificare | modificare sursă]Comitatul Sătmar se învecina la vest cu Comitatul Szabolcs, la nord cu comitatele Bereg și Ugocea (Ugocsa), la nord-est cu Comitatul Maramureș (Máramaros), la sud-est cu Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka), la sud cu Comitatul Sălaj (Szilágy) și la sud-vest cu Comitatul Bihor (Bihar). El este situat la sud de râul Tisa (Tisza). Râul Someș (Szamos) curgea pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 6.257 km², incluzând suprafețele de apă.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Comitatul Sătmar este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul XI. Acest comitat a făcut ulterior parte din Principatul Transilvaniei (1711-1867). În 1920, prin Tratatul de la Trianon, cea mai mare parte a teritoriului său a revenit României. Partea nord-vestică a comitatului Sătmar a rămas în componența Ungariei și a format, împreună cu porțiuni din fostele comitate Bereg și Ugocea, un nou comitat denumit Szatmár-Ugocsa-Bereg. Capitala acestui nou comitat a fost orașul Mátészalka, care făcuse parte anterior din comitatul Sătmar.
În perioada 1940-1944 partea românească a fostului comitat Sătmar a fost ocupată de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. După cel de-al Doilea Război Mondial, comitatul Szatmár-Ugocsa-Bereg a fost unit cu comitatul Szabolcs și s-a format astfel județul Szabolcs-Szatmár. În anii 1990 acest județ a fost redenumit Szabolcs-Szatmár-Bereg.
Partea românească a fostului comitat Sătmar se regăsește azi în componența județului Satu Mare, cu excepția părții de est (cu orașul Baia Mare), care face parte din județul Maramureș.
Demografie
[modificare | modificare sursă]În 1910, populația comitatului era de 361.740 locuitori, dintre care:
- Maghiari -- 235.291 (65,04%)
- Români -- 118.774 (32,83%)
- Germani -- 6.041 (1,67%)
- Slovaci -- 398 (0,11%)
- Alții -- 1.236
Subdiviziuni
[modificare | modificare sursă]La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Sătmar erau următoarele:
Districte (járás) | |
---|---|
District | Capitală |
Nagykároly | Nagykároly --- Carei |
Szatmárnémeti | Szatmárnémeti --- Satu Mare |
Csenger | Csenger |
Fehérgyarmat | Fehérgyarmat |
Mátészalka | Mátészalka |
Szinérváralja | Szinérváralja --- Seini |
Nagybánya | Nagybánya --- Baia Mare |
Nagysomkút | Nagysomkút --- Șomcuta Mare |
Erdőd | Erdőd --- Ardud |
Comitate urbane (törvényhatósági jogú város) | |
Szatmárnémeti --- Satu Mare | |
Districte urbane (rendezett tanácsú város) | |
Nagykároly --- Carei | |
Nagybánya --- Baia Mare | |
Felsőbánya --- Baia Sprie |
Orașele Csenger, Fehérgyarmat și Mátészalka se află în prezent pe teritoriul Ungariei; celelalte orașe fac parte din teritoriul României.
Harta iozefină (senzitivă) a Comitatului Sătmar, 1782-85
[modificare | modificare sursă]
|
|