Țara Oașului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Țara Oașului. Pentru alte sensuri, vedeți Oaș (dezambiguizare).
Țara Oașului
—  regiune istorică și etnografică  —

Țară  România

Reședință Negrești Oaș

Suprafață
 - Total 755,30 km²

Populație
 - Total 61.062 locuitori
 - Densitate 73.21 loc./km²

Prezență online

Poziția localității Țara Oașului
Poziția localității Țara Oașului

Țara Oașului este o Romanie populară, adică o regiune geografică, istorică și etno-culturală românească alcătuită din Depresiunea Oașului și din munții care o delimitează: Munții Oaș și Munții Gutâi cu ramificațiile lor. Este aflată în nordul Transilvaniei, în actualul județ Satu Mare.

Capitala și cel mai mare oraș al Țării Oașului este Negrești Oaș.

Oașul este vestit pentru tradițiile sale specifice, care s-au conservat în forme origiale până aproape de zilele noastre.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Lechința, Muzeul Țării Oașului, anul 2008

Asupra etimologiei Țării Oașului există mai multe păreri. Gustav Weigand presupune că este vorba de numele unui voievod local, Oașu. Alexandru Doboș îl pune pe seama cuvântului avas, care înseamnă „păduri vechi, seculare”; alții că ar deriva de la cuvântul maghiar havas, care tradus înseamnă loc înzăpezit. Alții îl derivă din avaș, care derivă din cuvântul maghiar avas, și înseamnă loc liber, curățat de arbuști și mărăcini.[1][2]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Pasul Huta

Țara Oașului se întinde pe aproximativ 755,30 km², de la Turț - Gherța Mare - Gherța Mica (în limita vestică) pâna la pasul Huta - 640 m alt (în limita estică) și de la Cămărzana (în nord) coboară în sud pâna la munții ce împrejmuiesc localitățile Orașu Nou - Racșa - Vama. Țara Oașului cuprinde următoarele comune și sate apărținătoare: Orașu Nou, Prilog, Racșa, , Orașu Nou-Vii, Certeze, Huta Certeze și Moișeni, Vama, Vama Bai, Călinești-Oaș, Lechința, Coca, Dumbrava, Târșolț, Aliceni, Trip Băi, Boinești, Bixad, Cămârzana, Bătarci, Tarna Mare și Negrești-Oaș (oraș).

Depresiunea Oaș prezintă altitudini maxime de 400-500 m. Localitățile sunt așezate dealungul văilor ce străbat Țara Oașului. În partea de nord este bazinul Lechincioarei care cuprinde Valea Mare, Valea Semănaturii și Valea Lechincioarei. În partea de sud Țara Oașului este străbătută de râul Tur și afluenții Alb și Rău.

Închisă de Carpați la nord, est și sud, depresiunea Oaș prezintă o importantă a suprafeței către vest, unde se desfășoară și cea mai largă deschidere formată de părțile Turului și Talnei. În această zonă, depresiunea ia contact cu câmpia Someșului și Tisei, primind influența directă a maselor de aer umed oceanic, în timp ce înălțimea Carpaților Orientali împiedică pătrunderea curenților reci de nord-est.[3]

Surse și istorie[modificare | modificare sursă]

Muzeul satului din Negrești-Oaș.

Actul din 17 Noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea regelui Ștefan dată în anul Domnului o mie douăsute șaptezeci, în ziua de 15, înainte de calendele lui Decembrie, iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moșiile Livada, Orașu Nou, Vama, Prilog și Ovaș care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moștenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Maurițiu pentru serviciile sale credincioase”.[4]

În 1452, când cetatea Satului-Mare era a familiei Huniazilor, Negreștiul este pomenit ca aparținător al acestei familii. Pe la 1490 este citat ca fiind încadrat în domeniul Medieșului Aurit. În următoarele secole până în secolul al XVIII-lea domeniul Oașului, deci și Negreștiul trec din stăpânirea habsburgilor, în a principiilor Transilvaniei.[5]

Oașul este menționat în Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche. În secolul XV vânătorii mai găseau încă în Oaș: brebi (Castor fiber), bouri (Bos primigenius) și zimbri (Bison bonasus).[6]

În documentele din secolul XIX găsim mențiuni importante despre viața locuitorilor.

În 1918 prin Unirea proclamată la Alba-Iulia, Țara Oașului intră în componența României, dar în 1940 trece înapoi la Ungaria, prin cedarea Transilvaniei de Nord, conform Dictatului de la Viena, pentru ca în toamna anului 1944 să-i revină României de fapt (și de drept în 1946 la Tratatul de Pace de la Paris). În 1952 devine raion al regiunii Maramureș, iar în 1975 redevine o parte a județului Satu-Mare.

Familii nobile[modificare | modificare sursă]

Personalități ale Țării Oașului[modificare | modificare sursă]

  • Ion Țânțaș (1909-1973), pictor
  • Ioniță G. Andron (1917-1989), artist fotograf, avocat
  • Ioan Chioreanu-Oaș (1922-2011), conferiențiar universitar
  • Floare Finta (n. 1933), cetățean de onoare al orașului Negrești-Oaș, declarată „Tezaur Uman Viu”
  • Mihai Pop (1936-2004), medic, directorul Spitalului Orășenesc Negrești, peste două decenii
  • Floarea Hotcă (n. 1940), rapsod și meșter popular
  • Ioan Nistor (n. 1948), profesor și poet
  • Mihai Féher (n. 1949), protopop al Țării Oașului, preot paroh al Parohiei Ort. Negrești Oaș II, Catedrala "Duminica Tuturor Sfinților" (cunoscută și ca „Catedrala Țării Oașului”) și membru în adunarea eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.[7]
  • Maria Petca-Poptean (n. 1954), rapsod popular
  • Natalia Lazăr, etnolog, director al Casei de Cultură din orașul Negrești Oaș și al Ansamblului Folcloric Oașul din Negrești Oaș
  • Vasile Pop-Negreșteanu (n. 1955), pictor
  • Maria Tripon (n. 1962), profesor, interpret și ambasador al muzicii populare oșenești
  • Ionuț Silaghi (n. 1990), grof și artist român, secretar general al Ansamblului Folcloric „Oașul” din Negrești Oaș
  • Petre Zele, interpret vocal și instrumentist


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://dexonline.ro/definitie/ava%C8%99
  2. ^ I. Velcea – Țara Oașului – Editura Academiei R.P.R. – 1964: pag. 14-15.
  3. ^ Maria Bitiri, Paleoliticul în Țara Oașului, Institutul Arheologic, București, 1972
  4. ^ Documente privind istoria României, seria C. Transilvania, veacul al XIII-lea, volumul II, Edit. Academiei R.P.R., 1952, pag. 132.
  5. ^ „Pagini din istoria Maramureșului, Baia Mare – 1967, pag. 74.
  6. ^ Alexandru Filipașcu: Sălbăticiuni din vremea strămoșilor noștri, Ed. Științifică, 1969.
  7. ^ http://www.whoiswho-verlag.ch/versionnew/rumaenien/verlag/63.php?txt_Language=RO&real_str_PersID=RO0602080&uniqueID=4f2dc36e-2451-47f4-b4b7-5f4916d8de77, accesat 20.12.2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Țara Oașului: studiu de geografie fizică și economică, Ion Velcea, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1964
  • Paleoliticul in Țara Oașului: studiu arheologic, Maria Bitiri, Editura Centrul de Informare si documentare in Stiintele Sociale si politice, 1972

Legături externe[modificare | modificare sursă]